DECIZIE nr. 109 din 6 iulie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 283/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 1999, în prezenta Societăţii de Investiţii Financiare "Transilvania" – S.A. din Braşov şi a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa Societăţii Comerciale "Biroul Turism şi Tranzacţii" – S.A. din Bucureşti, legal citata, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din data de 11 martie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 283/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” – S.A. din Braşov. În motivarea excepţiei s-a susţinut ca dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 49 şi 41 alin. (2) din Constituţie, prin aceea ca ele creează o discriminare nejustificată între societăţile comerciale din turism şi societăţile comerciale din celelalte sectoare de activitate. În primul caz acţiunile revin în întregime Fondului Proprietăţii de Stat, pe când în cel de-al doilea caz, doar proporţional cu cota deţinută şi se ignora faptul ca pot fi situaţii în care acţionar majoritar într-o societate comercială de turism poate fi o altă persoană juridică de drept privat decât Fondul Proprietăţii de Stat. Aceasta reprezintă o răpire a drepturilor acţionarilor din societatea comercială din turism şi o favorizare nejustificată a acţionarului Fondul Proprietăţii de Stat. Se mai susţine, fără a se face referire la vreun text constituţional, ca prevederile criticate încalcă principiul libertăţii de voinţa contractuală, întrucât se creează posibilitatea intervenţiei pe cale administrativă în mecanismul de luare a hotărârilor în adunările generale, contravenind prin aceasta dreptului celorlalţi acţionari.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, pe lângă faptul ca deroga de la norma-cadru, încalcă şi principiul libertăţii de voinţa contractuală, aplicat în materia societăţilor comerciale. Prin intervenţia pe cale administrativă în mecanismul de luare a hotărârilor în adunările generale ale acţionarilor sunt create discriminări între diversii titulari ai dreptului de proprietate privată, respectiv între persoanele juridice de drept privat şi persoanele fizice, pe de o parte, şi Fondul Proprietăţii de Stat, ca administrator al proprietăţii private a statului, pe de altă parte. Prin decizia luată cu privire la majorarea capitalului social, prevăzută de art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale nu a făcut decât să respecte regulile imperative ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 este neîntemeiată. Se arata ca, potrivit sustinerii autoarei excepţiei, textul criticat – care prevede că, în situaţia în care o societate comercială din turism deţine titlu de proprietate asupra terenurilor, capitalul social se va majoră, iar pachetul de acţiuni aferent majorării revine integral Fondului Proprietăţii de Stat – ar constitui o încălcare a dispoziţiilor art. 49 şi, respectiv, ale art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se apreciază ca art. 49 din Constituţie nu are legătură cu rezolvarea cauzei, deoarece nu ne aflam în prezenta unei restrangeri prin lege a unor drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor, ci a stabilirii unor măsuri, reclamate de o situaţie excepţionala, în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie. Invocarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie are relevanta cu privire la titularul dreptului de proprietate, în speta statul, şi nicidecum cu privire la actionarii privati ai societăţilor comerciale, ca deţinători de acţiuni, cu atât mai mult cu cat nu este vorba de vreun aport la capitalul social, asa încât, prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, se apara dreptul de proprietate privată al statului, deci nu se încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie. De altfel titularii dreptului de proprietate asupra acţiunilor societăţii comerciale au drepturile şi obligaţiile prevăzute expres prin dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, acestor titulari nefiindu-le conferite drepturi cu privire la proprietatea asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale. Se mai arata ca în cauza nu poate fi vorba nici despre violarea egalităţii dintre titularii dreptului de proprietate, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre ei, întrucât aceste dispoziţii au stabilit reguli şi soluţii diferite în raport cu persoane aflate în situaţii juridice deosebite.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, potrivit cărora: „Premergător acestei etape se va majoră capitalul social al societăţii comerciale cu valoarea terenurilor pentru care aceasta deţine titlu de proprietate, iar pachetul de acţiuni aferent majorării revine integral Fondului Proprietăţii de Stat; înregistrarea la oficiul registrului comerţului a majorării capitalului social se va face pe baza unei cereri de înscriere de menţiuni, depusa de către direcţia teritorială a Fondului Proprietăţii de Stat sau de către direcţia de specialitate a Fondului Proprietăţii de Stat Bucureşti.”În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia textul criticat încalcă libertatea contractuală, prin aceea ca se creează posibilitatea intervenţiei pe cale administrativă în mecanismul de luare a hotărârilor adunării generale a acţionarilor, Curtea Constituţională constata ca aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de legalitate. Instanţa de judecată are competenţa sa examineze în ce măsura s-au respectat dispoziţiile legii atunci când s-a majorat capitalul social cu valoarea terenurilor constituite aport la capitalul social şi eliberarea acţiunilor corespunzătoare acţionarului proprietar al acestor terenuri. În consecinţa, sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. Titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care se eliberează pachetul de acţiuni aferent majorării capitalului social este statul şi nu societatea de investiţii financiare sau actionarii privati, terenurile în cauza fiind un aport în natura, în condiţiile prevederilor art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru care numai statul, în calitate de acţionar, are dreptul la un număr de acţiuni în condiţiile prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 şi ale art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.Art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 exprima opţiunea legiuitorului cu privire la privatizarea societăţilor din turism, în sensul că pachetul de acţiuni aferent majorării capitalului social revine integral Fondului Proprietăţii de Stat. Aceasta opţiune a legiuitorului nu contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, deoarece bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile, fiind ale statului în calitatea sa de acţionar, numai acesta îşi poate manifesta acordul, în calitate de proprietar al terenurilor, de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acţiuni celorlalţi acţionari.Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, numai în lipsa de stipulaţie contrară bunurile constituite aport în societatea comercială devin proprietatea acesteia. Terenurile la care se referă textul criticat, fiind un aport al statului, în condiţiile speciale ale art. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, nici autorul excepţiei şi nici alţi acţionari nu pot pretinde vreun drept asupra acţiunilor acordate în schimbul terenurilor, astfel încât susţinerile privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie care ocrotesc dreptul de proprietate privată şi ale art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi sunt neintemeiate.Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 stabileşte la art. 4 alin. (2) o procedură prealabilă privatizării, astfel încât nu se poate vorbi nici de o discriminare între societăţile comerciale din turism şi societăţile comerciale din celelalte sectoare de activitate, ci de situaţii diferite pentru care se aplică reguli deosebite în considerarea drepturilor legale ale acestora asupra unor bunuri imobile constituite ca aport în societatea comercială în schimbul acţiunilor ce le primesc.Trebuie arătat ca art. 35 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, evocat de către instanţa de judecată în opinia exprimată cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a fost abrogat expres prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Această lege cuprinde la art. 32^2 dispoziţii similare cu cele prevăzute la art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998, iar art. 32^3 conferă celorlalţi acţionari un drept de opţiune la cumpărarea de acţiuni, ceea ce nu are relevanta în rezolvarea cauzei.Faţa de cele arătate Curtea Constituţională constata ca soluţionarea litigiului dintre părţi nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Transilvania” – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 283/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește