DECIZIE nr. 109 din 13 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Monticava Strade” – S.R.L. Italia – Sucursala Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 19.981/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 BucureştiLa apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 19.981/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Monticava Strade” – S.R.L. Italia – Sucursala Râmnicu Vâlcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine că prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 şi ale art. 53 alin. (2), întrucât „permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-şi exercită obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare, potrivit Codului de procedură civilă”. Mai susţine că „posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi realizarea unui proces echitabil”.Totodată, autoarea excepţiei susţine că art. 8 alin. (1), (2) şi (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 129. De asemenea, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.Autoarea excepţiei apreciază că dispoziţiile legale criticate "îngrădesc nelegitim dreptul părţilor la un proces echitabil şi la o judecată imparţială, precum şi dreptul de a obţine un control judiciar real, obiectiv şi efectiv, întrucât cererea în anulare se soluţionează întotdeauna de către aceeaşi instanţă care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei cu somaţia de plată". În acest sens, se susţine că "o judecată de către o instanţă imparţială reclamă ca efectuarea oricărui control judiciar să se realizeze de către alte instanţe, de regulă, superioare celei care a dat o dezlegare, atât în materie necontencioasă, cât şi în materie contencioasă ". În consecinţă, autoarea excepţiei apreciază că "examinarea propriilor soluţii de către aceeaşi instanţă şi pronunţarea în primă instanţă, pe fond, a unei hotărâri irevocabile nu permit, în mod obiectiv, repararea greşelilor realizate cu ocazia primei dezlegări".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii, instanţa arată că, "atât în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, cât şi în cursul soluţionării cererii în anulare, debitorul are posibilitatea de a-şi exercită neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părţile condiţiile ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. În plus, specificul domeniului supus reglementării prin procedura instituită de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o judecarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanţei, de către aceeaşi instanţă. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac diferită de cea de drept comun nu contravine normelor constituţionale, legiuitorul fiind îndreptăţit să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textele legale menţionate au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";– Art. 4 alin. (2) şi (4): "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată. […](4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."; … – Art. 8 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. […] … (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."; … – Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3), referitoare la "Statul român", ale art. 20 alin. (2), referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21, referitoare la "Accesul liber la justiţie", ale art. 44, care statuează cu privire la "Dreptul de proprietate privată", ale art. 53 alin. (2) privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi ale art. 129, referitoare la "Folosirea căilor de atac". Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, care se referă la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată şi accelerată în materia executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile.Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 4 alin. (2) şi (4) din ordonanţă sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se constată că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii, ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar "creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege […]". Întrucât ordonanţa privind somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează să fie rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil.În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.De asemenea, se constată că prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, Curtea a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionării cererii în anulare debitorul are posibilitatea de a-şi exercită neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (5), coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, Curtea, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, a stabilit că „specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanţei; împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, şi din redactarea adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident, cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale”.Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, a statuat că „modul de reglementare a competenţei instanţelor în materia soluţionării cererilor de emitere a ordonanţelor care conţin somaţia de plată către creditor şi în materia soluţionării cererilor în anulare a unor asemenea ordonanţe face posibil ca aceeaşi instanţă, judecătoria, în materie civilă, sau tribunalul, în materie comercială, să fie competentă să judece atât cererea, cât şi calea de atac formulată împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însă de natură să confere caracter neconstituţional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti. […]Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea legală dedusă controlului instanţei de contencios constituţional constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces".Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Totodată, Curtea reţine că prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Monticava Strade” – S.R.L. Italia – Sucursala Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 19.981/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește