DECIZIE nr. 108 din 13 iunie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMariana Trofimescu – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vilmar” – S.A. din Ramnicu Valcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi comercial.La apelul nominal răspunde Marian Tabacutu, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei – Societatea Comercială "Vilmar" – S.A. din Ramnicu Valcea, lipsind Societatea Comercială "Siderurgica" – S.A. din Hunedoara şi Regionala C.F. Timişoara, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii Comerciale "Vilmar" – S.A. din Ramnicu Valcea arata ca, deşi Decretul nr. 465/1979 este abrogat implicit prin prevederile art. 150 din Constituţie, instanţa care judeca fondul a obligat societatea comercială la unele prestaţii în conformitate cu prevederile acestui decret. Se mai arata ca Decretul nr. 465/1979 se referă la unităţile socialiste, care functionau în urma ordinelor primite de la forurile conducatoare. Astăzi aceste unităţi nu mai exista, iar societăţile comerciale funcţionează potrivit legilor economiei de piaţa, orientandu-se spre acele activităţi care sunt eficiente şi care aduc profit. În consecinţa, se susţine admiterea excepţiei ridicate.Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile Decretului nr. 465/1979 au fost abrogate parţial prin Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995, aprobată prin Legea nr. 137/1996. Întrucât textele criticate au fost abrogate, acestea nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate. În ceea ce priveşte hotărârile pronunţate de instanţele de judecată, prin care s-a dispus obligarea autorului excepţiei să execute anumite prestaţii în baza prevederilor abrogate ale acestui decret, acestea pot face obiectul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu al controlului de constituţionalitate. Se solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 5.072/Com/1999, Curtea de Apel Timişoara Secţia contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vilmar” – S.A. din Ramnicu Valcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Prin dispoziţiile legale, a căror neconstituţionalitate se invoca, se stabilea obligaţia pentru fostele întreprinderi socialiste de a prelua, în cadrul activităţii de recuperare a resurselor materiale refolosibile, operaţiile de „[…] prelucrarea resturilor metalice, […] maruntirea acestora în scopul reducerii volumelor de transport şi a spaţiilor de depozitare […]”. Autorul excepţiei considera ca aceste obligaţii, specifice fostelor unităţi socialiste, nu mai corespund, în ceea ce priveşte o societate comercială, cerinţelor specializării, care presupun dezvoltarea activităţii pentru obţinerea cu maxima eficienta a produselor finite şi nu pentru recuperarea deşeurilor metalice pe care le preda pentru valorificare la întreprinderi specializate sau otelarii. În fine, se arata ca dispoziţiile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979, care prevăd obligaţia pentru agenţii economici de a face activităţi pe care în mod normal „le fac societăţile specializate în colectarea materialelor refolosibile şi a fierului vechi”, contravenind dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, au fost abrogate implicit potrivit dispoziţiilor art. 150 din Constituţie.Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi comercial, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază ca aceasta este nefondata.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca Decretul nr. 465/1979 a fost expres abrogat prin prevederile art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel, aprobată prin Legea nr. 137/1996; se considera însă ca soluţia legislativă cuprinsă în textele criticate pentru neconstituţionalitate a fost reluată în unele texte ale Ordonanţei Guvernului nr. 33/1995, astfel ca, potrivit practicii Curţii Constituţionale, este admisibilă examinarea constituţionalităţii textelor noului act normativ, care au reluat reglementările la care se referă excepţia de neconstituţionalitate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca „prevederile înscrise în art. 7 şi în art. 9-12 din Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995 îşi regăsesc un temei constituţional în dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea fundamentală, care obliga statul să asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic”. Se mai arata ca aceasta idee este exprimată în chiar art. 1 al ordonanţei, în care se prevede „cerinţa reintroducerii materialelor supuse colectării în circuitul productiv, fără risc pentru mediul înconjurător şi/sau sănătatea populaţiei”. Pe de altă parte, potrivit aceluiaşi punct de vedere, „crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel cum o impune art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, are în vedere inclusiv punerea în valoare a deşeurilor refolosibile de orice fel şi care fac obiectul reglementării cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995„. În concluzie, se considera ca „dispoziţiile art. 7 şi art. 9-12 din Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel (aprobată prin Legea nr. 137/1996), în contextul evoluţiei legislative […], se conformează întru totul Constituţiei”.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile Decretului nr. 465/1979 au fost abrogate prin art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel, astfel ca instanţa judecătorească trebuia să facă aplicarea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi să constate ca excepţia de neconstituţionalitate era inadmisibila, la data invocarii sale, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor.Autorul excepţiei susţine ca prevederile art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta priveşte dispoziţii legale preconstitutionale, cuprinse într-un decret al fostului Consiliu de Stat, şi anume Decretul nr. 465/1979 privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, dispoziţii care au fost abrogate expres anterior formulării excepţiei prin Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995 privind măsuri pentru colectarea, reciclarea şi reintroducerea în circuitul productiv a deşeurilor refolosibile de orice fel, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995, aprobată prin Legea nr. 137 din 28 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996. Având în vedere ca dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au fost abrogate expres prin Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995, în cauza se pune problema inadmisibilitatii excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. De altfel, în lumina prevederilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa însăşi ar fi trebuit sa respingă, prin încheiere motivată, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.În consecinţa, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată este inadmisibila şi urmează să fie respinsă ca atare.Curtea Constituţională nu poate retine teza potrivit căreia ar fi trebuit sa procedeze la soluţionarea pe fond a excepţiei ridicate, sub cuvânt ca unele dintre dispoziţiile abrogate ale Decretului nr. 465/1979 au fost reluate în Ordonanţa Guvernului nr. 33/1995.Este adevărat ca în jurisprudenta sa Curtea a admis ca se poate pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care priveau texte de lege care, ulterior ridicării excepţiei, au fost modificate. Astfel, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a stabilit ca "În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării". Aceasta soluţie de principiu a fost menţinută şi prin Decizia nr. 7 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, precum şi prin Decizia nr. 47 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 9 iunie 1999.Curtea constata însă ca aceasta soluţie nu se poate aplica şi în cazurile în care dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au fost abrogate expres, întrucât examinarea în acest caz a constituţionalităţii dispoziţiilor noi cuprinse în actul normativ abrogator, chiar dacă acestea ar prezenta unele asemanari cu cele abrogate, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de autorul excepţiei, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, din care rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate numai în faţa instanţelor judecătoreşti şi numai de către părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată.De asemenea, soluţia inadmisibilitatii excepţiei de neconstituţionalitate se întemeiază şi pe prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care nu permit Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a legii. Or, problema stabilirii corecte a temeiului juridic al cererii de chemare în judecata fiind o problemă de interpretare şi aplicare a legii, revine instanţei de judecată, iar nu Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. d) şi ale art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vilmar” – S.A. din Ramnicu Valcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi comercial.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește