DECIZIE nr. 107 din 9 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 11.831/63/2010, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 873D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, făcând referire la Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11.831/63/2010, Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, din oficiu, cu prilejul soluţionării unei contestaţii privind decizia de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că legea criticată aduce atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul la pensie, cu consecinţe drastice asupra cuantumului pensiei. Aşa fiind, este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât noua reglementare se aplică unei situaţii juridice născute anterior, deoarece nu afectează numai cuantumul prestaţiilor ce vor fi plătite contestatoarei în viitor, ci chiar tipul de pensie acordat acesteia, drept născut sub imperiul legii vechi şi asupra căruia nu s-ar putea extinde prevederile reglementând modalitatea de calcul din noua lege. De asemenea, arată că decizia de pensionare reprezintă un titlu de creanţă asupra statului, precum şi faptul că partea necontributivă a pensiei de serviciu constituie o compensaţie acordată pentru a contrabalansa interdicţiile şi îngrădirile unor categorii socio-profesionale cu un statut special. Prin urmare, având în vedere raţiunile ce au stat la baza recunoaşterii acestei compensaţii, statul nu are posibilitatea de a interveni ulterior pe cale legislativă pentru anihilarea unei pensii speciale aflată în plată, întrucât, la momentul acordării acesteia, nu a fost condiţionată de existenţa resurselor financiare ale statului.În acelaşi context, aminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintă un "bun", intrând astfel în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândeşte semnificaţia unei încălcări a dreptului de proprietate privată.În sfârşit, susţine că Legea nr. 119/2010, prin modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie, creează, cu ocazia recalculării, o discriminare între militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor şi ceilalţi beneficiari de pensii speciale, datorită folosirii unui stagiu complet de cotizare diferit, cu mult mai redus în favoarea militarilor, cărora li s-a păstrat stagiul complet reglementat anterior, faţă de ceilalţi beneficiari ai pensiei de serviciu, de exemplu faţă de grefieri, care aveau anterior un stagiu complet de 25 de ani sau folosirea unor venituri diferite luate în calcul.În acest sens, arată că persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege se bucură de un mod de recalculare a pensiei mai avantajos în raport cu celelalte categorii de persoane prevăzute de art. 1, prin aceea că punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Din contră, pentru celelalte categorii socio-profesionale, stagiul complet de cotizare este calculat în funcţie de data naşterii, aşa cum se prevede în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi nu pot fi dovedite se utilizează salariul minim pe ţară, aşa cum prevede art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.Se susţine că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.De asemenea, invocă dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 28 mai 1985 pronunţată în Cauza Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 15 iunie 1999 pronunţată în Cauza Domalewski împotriva Poloniei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002 pronunţată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 12 octombrie 2004 pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotărârea din 5 martie 2009 pronunţată în Cauza Sandra Jankovi─c împotriva Croaţiei şi Hotărârea din 28 aprilie 2009 pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:În jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la conformitatea actului normativ criticat în raport cu prevederile Constituţiei referitoare la dreptul de proprietate şi principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.În privinţa pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, prilej cu care a reţinut că stabilirea stagiilor de cotizare şi a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, ţinând cont de particularităţile activităţii desfăşurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a statuat că aceştia au beneficiat şi continuă să beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activităţii desfăşurate, care creează condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală şi chiar de ameninţare a vieţii. Principiul egalităţii, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat.Mai mult, pentru raţiuni ce vizează uniformitatea reglementării în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bărbaţi, în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, după anul 2015, în privinţa femeilor, gradual până în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bărbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însă art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexă prevede că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa persoanelor prevăzute de art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţă, rezultă că, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De altfel, Curtea observă că în cauza pendinte contestatorul a deţinut calitatea de executor judecătoresc până în anul 1996, când s-a pensionat pentru limită de vârstă, nebeneficiind la data respectivă de pensie de serviciu. Potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data pensionării contestatorului, statutul executorilor judecătoreşti era reglementat de art. 138-139 din Titlul VIII – Personalul auxiliar de specialitate, economic, administrativ şi de serviciu al legii amintite. Ulterior, statutul executorilor judecătoreşti a fost reglementat prin Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti potrivit căreia aceştia sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 567/2004, contestatorul a beneficiat, potrivit art. 68 din lege, de pensia de serviciu, iar drepturile cuvenite acestuia au fost recalculate succesiv, cuantumul pensiei sale ajungând la suma de 1.783 lei. În urma apariţiei Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensia contestatorului a fost recalculată, cuantumul acesteia fiind redus de la 1.783 lei la 1.128 lei. Prin urmare, Curtea observă că încă de la momentul deschiderii drepturilor de pensie contestatorul nu beneficia de pensie de serviciu, şi după cum transformarea acesteia în pensie de serviciu nu a fost contrară dispoziţiilor din Constituţie invocate în prezenta excepţie de neconstituţionalitate, nici revenirea la pensia de drept comun nu poate fi supusă unor asemenea critici de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 11.831/63/2010.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește