DECIZIE nr. 107*) din 7 mai 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii



––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.Victor Dan Zlatescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorValer-Vasilie Bica – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de apelanta Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iaşi.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 30 aprilie 1997, în prezenta autoarei excepţiei, Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi, şi a reprezentantului Public, în lipsa intimatului Grigore Alin Claudiu, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Iaşi, prin Încheierea din 25 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de apelanta Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996, aflat pe rolul acelei instanţe.Din cuprinsul încheierii, prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, se constată că, prin Sentinta civilă nr. 14.035 din 18 decembrie 1996, Judecătoria Iaşi a respins ca inadmisibila acţiunea introdusă de reclamanta Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi contra pârâtului Grigore Alin Claudiu. Prin aceasta acţiune se solicita obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pe care reclamanta a fost obligată să le plătească în baza Deciziei civile nr. 199 din 4 martie 1994 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost admisă contestaţia formulată de Rădulescu Ecaterina contra Deciziei nr. 208/1992 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă. Instanţa a reţinut ca pârâtul a dispus, în calitatea sa de director al Societăţii Comerciale "Comservice" – S.A. Iaşi, desfacerea contractului de muncă al celei în cauza, în temeiul art. 130 lit. i) din Codul muncii şi, constatând nelegalitatea măsurii, a hotărât reintegrarea angajatei în funcţia deţinută anterior şi obligarea unităţii la plata drepturilor băneşti cuvenite acesteia începând cu data de 7 august 1992 şi până la reintegrarea sa efectivă în munca.În motivarea sentinţei de respingere ca inadmisibila a acţiunii reclamantei Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi, judecătoria a reţinut ca pârâtul Grigore Alin Claudiu este cel care a desfăcut contractul de muncă încheiat cu Rădulescu Ecaterina, dar ca răspunderea lui materială nu poate fi angajata decât în condiţiile art. 102 alin. (1) din Codul muncii şi ca este inadmisibila o acţiune în daune, intemeiata pe dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 31/1990, invocate de reclamanta.Împotriva sentinţei judecătoreşti Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi a introdus apel, criticand gresita aplicare a dispoziţiilor Codului muncii într-o cauza ce aparţine jurisdicţiei comerciale, data fiind natura raporturilor juridice născute între actionarii unei societăţi comerciale şi administratorul numit de aceştia. Totodată, apelanta invoca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, pe care le considera ca fiind contrare noului cadru economico-legislativ aplicabil în materie şi în contradictie cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990, care guvernează în materie de societăţi comerciale.Conformându-se obligaţiei prevăzute la art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Iaşi îşi exprima opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, pe care o considera neîntemeiată din următoarele motive: 1) Codul muncii, ca lege specială care reglementează relaţiile de muncă dintre patroni şi angajaţii acestora, nu contravine dispoziţiilor constituţionale, circumscriindu-se, în general, exigenţelor art. 38 din Constituţie; 2) principiile consacrate în art. 107 alin. (1) din Codul muncii, privitoare la modalităţile de recuperarea a pagubelor produse de angajaţi în executarea obligaţiilor lor contractuale, sunt fundamentate pe principiu general al răspunderii materiale, disciplinare ori penale a persoanei care a cauzat unei alte persoane un prejudiciu pe care este obligată sa-l repare, atât principiul răspunderii pentru fapta proprie, cat şi modalităţile de realizare a acesteia fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 54 din Constituţie; 3) în apelul declarat, apelanta ridica chestiunea aplicabilitatii sau inaplicabilitatii dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Codul muncii în cauza dedusă judecaţii, prin raportarea acestor prevederi la noul cadrul economic, administrativ şi juridic creat prin Legea nr. 31/1990. Cum însă, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi al Legii nr. 31/1990, fostele întreprinderi ale statului s-au reorganizat în societăţi comerciale, proprietate asupra patrimoniului lor şi nesubordonate altor structuri administrative, prima instanţa trebuia sa observe ca prevederile Codului muncii, invocate în considerentele hotărârii pronunţate, au devenit caduce, în cauza operand prevederile Legii nr. 31/1990, care reglementează raporturile dintre acţionari şi persoanele mandatate a exercita funcţia de administrator al patrimoniului societăţii comerciale respective, în speta directorul societăţii comerciale; 4) verificarea aplicabilitatii art. 107 alin. (1) din Codul muncii nu se poate realiza în procedura Legii nr. 47/1992, fiind de atributul instanţei de control judiciar sa stabilească dacă, în funcţie de raporturile dintre pârâtul Grigore Alin Claudiu şi Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi, care executa un mandat comercial, erau aplicabile dispoziţiile evocate de Judecătoria Iaşi în motivarea hotărârii pe care a pronunţat-o sau dispoziţiile Legii nr. 31/1990, în speta prevederile art. 108, invocate de reclamanta.Prin întâmpinare, intimatul Grigore Alin Claudiu a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenta, deoarece legiuitorul, atunci când a reglementat, prin art. 108 din Legea nr. 31/1990, "acţiunea în răspundere" contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor şi directorilor, că nu a avut în vedere răspunderea materială şi fiindca art. 107 alin. (1) din Codul muncii – cadrul juridic în vigoare, aplicabil raporturilor de muncă – nu încalcă vreun drept constituţional, autoarea excepţiei sustinand numai imposibilitatea coroborarii acestuia cu art. 102, art. 111 din acelaşi cod şi cu art. 108 din Legea nr. 31/1990.În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost trimisa celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, cărora li s-au solicitat puncte de vedere.În punctul sau de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului se exprima opinia ca excepţia ridicată este neîntemeiată.În punctul de vedere formulat de Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a textului art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii, invocată de apelanta fără a se arata dispoziţiile din Constituţie pe care le considera incalcate, nu poate fi reţinută. Dispoziţiile art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii, care instituie procedura de obţinere a titlului executor pentru recuperarea daunelor produse unităţii de către conducătorul acesteia sau de către alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, în calitatea acestuia de parte a contractului individual de muncă încheiat cu acele persoane, constituie garanţii procedurale, atât pentru asigurarea celeritatii în realizarea dreptului de creanta al unităţii împotriva salariaţilor vinovaţi de producerea pagubei, în situaţia în care aceştia sunt conducătorul unităţii sau alte persoane cu funcţii de conducere, cat şi pentru asigurarea unui regim de egalitate juridică în raport cu restul salariaţilor unităţii, în ceea ce priveşte stabilirea răspunderii patrimoniale a acestora, cu ocrotirea salariului ca sursa materială de existenta. De aceea, textul criticat ca neconstitutional nu contravine, în realitate, nici art. 16 din Constituţie, care instituie principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, şi nici art. 38 alin. (2) din Constituţie, care consacra dreptul cetăţenilor la protecţia socială a muncii. Textul art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii nu contravine nici prevederilor art. 54 din Constituţie, care instituie regimul juridic al exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, deoarece dreptului unităţii de a folosi, pentru recuperarea daunei, procedura specială, mai operativă decât cea prevăzută de dreptul comun, îi corespunde dreptul salariatului vinovat de pagubirea unităţii de a răspunde numai pentru fapta proprie şi numai pentru prejudiciile actuale pe care le-a produs, cu repararea pagubei, de regula, prin echivalent, asupra unei cote din salariu, stabilită de lege.În fine, se precizează, în punctul de vedere al Guvernului, împrejurarea ca dispoziţiile Codului muncii sunt anterioare Constituţiei din 1991 nu este, prin ea însăşi, un motiv întemeiat pentru considerarea ca neconstituţionale a prevederilor art. 107 alin. (1) teza finala, de vreme ce, reglementand, în cadrul răspunderii materiale a salariaţilor, o procedură de protecţie a acestora, indiferent de funcţia ocupată şi de organul competent să-i încadreze în munca, aceste prevederi legale sunt în concordanta cu regimul de protecţie a cetăţenilor, din punct de vedere al drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, instituit prin dispoziţiile art. 16, art. 38 alin. (2) şi ale art. 54 din Constituţie.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate, raportul întocmit în cauza, întâmpinarea intimatului, concluziile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, precum şi prevederile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată în condiţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, deoarece, deşi Codul muncii este anterior Constituţiei, excepţia s-a ridicat în legătură cu raporturi juridice prezente, născute în temeiul sau.Textul art. 107 alin. (1) din Codul muncii, pe care autoarea excepţiei îl considera ca fiind contrar prevederilor Constituţiei, este următorul:"Obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unităţii; când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unităţii sau de alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ."În excepţia de neconstituţionalitate invocată de apelanta Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi se critica, pentru neconstituţionalitatea sa, ultima fraza din text, referitoare la procedura de recuperare a pagubei, atunci când răspunderea incumba conducătorului unităţii. Fără să se refere la vreo dispoziţie constituţională anume, autoarea excepţiei considera prevederile din textul menţionat ca fiind contrare noului cadrul economico-legislativ aplicabil în materie şi, totodată, în contradictie cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990, care reglementează acţiunea în răspundere, în cazul societăţilor comerciale.Asa cum se menţionează în opinia instanţei, Tribunalul Iaşi, cat şi în punctul de vedere al Guvernului, autoarea excepţiei vizează mai curând aspectul aplicabilitatii sau al inaplicabilitatii dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii în cauza dedusă judecaţii, prin raportarea acestor prevederi la cele din Legea nr. 31/1990, care reglementează relaţiile dintre acţionari şi persoanele mandatate sa exercite funcţia de administrator al patrimoniului societăţii comerciale respective, în speta directorul societăţii comerciale; deci este mai curând o problemă de aplicare a legii, decât una de constituţionalitate.Examinând posibila contrarietate a prevederilor legale criticate [art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii] cu prevederile Constituţiei, se impune constatarea ca o asemenea contrarietate nu exista. Asa cum se arata, în mod corect, în opinia Tribunalului Iaşi şi în punctul de vedere al Guvernului, prevederile Codului muncii în general, care reglementează relaţiile de muncă dintre patroni şi angajaţii acestora, ca şi prevederile speciale, referitoare la modalităţile de recuperare a pagubelor produse de angajaţi în executarea obligaţiilor lor contractuale, întemeiate pe principiul general al răspunderii materiale a persoanei care a cauzat alteia un prejudiciu, nu pot fi considerate contrare Constituţiei. Dimpotriva, aceste prevederi sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 54 din Constituţie privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu buna credinţa, ca şi cu cele ale art. 16 şi ale art. 38 alin. (1) din legea fundamentală, cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi la neingradirea dreptului la munca, iar pe de altă parte, atât timp cat art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii are camp de aplicare, acesta este constituţional.În ceea ce priveşte chestiunea dacă dispoziţiile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, în raport cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, se aplică uneia sau alteia dintre persoanele juridice, în calitatea lor de parte în contractul individual de muncă, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate pendinte de Curtea Constituţională, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţelor judecătoreşti.Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocată de Societatea Comercială "Comservice" – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iaşi.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 7 mai 1997.PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Victor Dan ZlatescuMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica –––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește