DECIZIE nr. 107 din 14 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din Codul penal



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 din Codul penal, excepţie invocată de Elena Preda în Dosarul nr. 7.769/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal este prezent reprezentantul autoarei excepţiei, avocat Angelo Adrian Miu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea Yamak Ziad a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Având cuvântul, avocatul autoarei excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată. Arată că textele criticate ridică o serie de probleme de aplicare, în sensul că unele instanţe de judecată au ajuns la concluzia că acestea protejează şi un chiriaş de rea-credinţă. Aceste interpretări sunt determinate de faptul că textele nu conţin sintagma "cu drept" sau "cu titlu", ceea ce determină neconstituţionalitatea lor.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate arătând că obiecţiunile autoarei sunt formulate din perspectiva aplicării şi a caracterului incomplet al normelor criticate. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, apreciindu-se că se impune menţinerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.769/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 din Codul penal, excepţia invocată de Elena Preda în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate "reprezintă o reminiscenţă a unei perioade revolute, de tristă amintire, în care dreptul de proprietate privată era, în cel mai bun caz, tolerat", fiind formulate în aşa fel încât "să îl protejeze pe cel care foloseşte unul din bunurile menţionate în articolele citate, indiferent dacă este sau nu titularul legal al unui drept de uz sau uzufruct asupra acestuia". Astfel, din textele de lege criticate lipseşte menţiunea "că persoana care are "folosinţa" sau lt; lt;posesia gt; gt; unui asemenea bun să o aibă lt; lt;cu drept gt; gt;". Consecinţa acestei formulări este, în opinia autoarei excepţiei, aceea că "o persoană care are folosinţa (art. 192 din Codul penal) sau posesia (art. 220 din Codul penal) unui asemenea bun se bucură de o protecţie legală sporită faţă de titularul dreptului de proprietate, fiind, deci, […] mai proprietar decât adevăratul proprietar".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că, în cazul ambelor texte de lege criticate, o cerinţă esenţială a elementului material al infracţiunilor pe care acestea le reglementează este ca pătrunderea în locuinţă, respectiv ocuparea unui imobil să se facă "fără drept". Aşa fiind, legea penală nu sancţionează acţiunile respective atunci când sunt întreprinse "cu drept" şi, prin urmare, nu se aduce atingere garantării dreptului de proprietate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Cu privire la obiectul excepţiei, se constată că, deşi, prin încheierea instanţei de judecată, Curtea a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 din Codul penal, din examinarea susţinerilor autoarei Elena Preda se constată că aceasta critică, în ceea ce priveşte art. 220 din Codul penal, numai alin. 1 al acestui articol. Aşa fiind, Curtea urmează a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din Codul penal, texte care au următorul cuprins:– Art. 192 alin. 1: "Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.";– Art. 220 alin. 1: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."Se susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din Codul penal sunt criticate din perspectiva caracterului incomplet al acestora, precum şi a modului de interpretare şi aplicare de către instanţele de judecată. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, actuala formulare a textelor de lege criticate, care nu cuprinde menţiunea că persoana care are "folosinţa" sau "posesia" unui bun să o aibă "cu drept", determină interpretări în sensul că aceste prevederi legale ar proteja şi un chiriaş de rea-credinţă, ceea ce este în contradicţie cu normele constituţionale invocate.Asemenea critici, vizând, în realitate, completarea dispoziţiilor legale, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. 1 şi art. 220 alin. 1 din Codul penal, excepţie invocată de Elena Preda în Dosarul nr. 7.769/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește