DECIZIE nr. 107 din 14 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „MFA” – S.A. din Mizil în Dosarul nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 801 D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" – S.A. din Braşov a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.049 D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.075/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" – S.A. din Braşov a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor ridicate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 801 D/2005 şi nr. 1.049 D/2005 la Dosarul nr. 798 D/2005, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 178 din 29 martie 2005 şi nr. 209 din 14 aprilie 2005. Cu privire la dispoziţiile art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990, apreciază că acestea constituie o expresie a funcţionării societăţii comerciale, aşa încât nu aduc atingere art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 19 octombrie 2005, 11 octombrie 2005 şi 18 octombrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ, nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială şi nr. 3.075 D/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „MFA” – S.A. din Mizil, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun, şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism” – S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect anularea hotărârilor luate de Adunarea generală a acţionarilor a Societăţii Comerciale „MFA” – S.A. din Mizil şi suspendarea prin ordonanţă preşedinţială a unor hotărâri ale Adunărilor generale ale acţionarilor a Societăţii Comerciale „Cocor Turism” – S.A. din Neptun şi a Societăţii Comerciale „Bucureşti Turism” – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială "MFA" – S.A. din Mizil apreciază că art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990 încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece acestea impun ca majorarea capitalului social să se facă numai în temeiul unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor, ceea ce „limitează posibilităţile acţionarilor în dezvoltarea societăţii comerciale” şi „pot priva acţionarii de dreptul valorificării tuturor factorilor de producţie prin majorarea capitalului social.”Totodată, acelaşi autor susţine că prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie „în măsura în care se interpretează în sensul că dau dreptul acţionarilor de a ataca o hotărâre a adunării generale a acţionarilor” în legătură cu o altă hotărâre anterioară a aceleiaşi adunări, prin care se stabilise modul de a vota.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, autorii excepţiei susţin că acestea contravin prevederilor art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens se arată că alin. (2) al art. 133 aduce atingere art. 20 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu îndeplineşte „condiţiile esenţiale ale clarităţii şi previzibilităţii legii”, consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, „şi care, în temeiul art. 20 din Constituţia României, au aplicabilitate directă în dreptul intern”. Se susţine totodată că alin. (2) al art. 133 aduce atingere şi art. 21 din Constituţie, întrucât, „neoferind criterii suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii, legiuitorul ştirbeşte posibilitatea de exercitare a controlului judiciar efectiv asupra hotărârii pronunţate în primă instanţă”.Se mai arată că prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 aduc atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece acordă posibilitatea instanţei de judecată de a dispune suspendarea hotărârii adunării generale a acţionarilor, fără a obliga reclamantul la plata unei cauţiuni, ori de a dispune cu privire la cuantumul cauţiunii în mod arbitrar, în lipsa unor criterii legale. „Se creează astfel posibilitatea să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu”, pe o perioadă mare de timp, ceea ce „este de natură să aducă o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al acţionarilor majoritari este lipsit de eficienţa sa firească”.Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 113 lit. f): "Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru: […] f) majorarea capitalului social.";– Art. 132 alin. (2): "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.";– Art. 133: "(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune. … (3) Împotriva ordonanţei de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunţare." … Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei, conform distincţiei pe care o fac în motivare, ca fiind neconstituţionale în raport cu următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaţionale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu reglementările interne, în situaţia neconcordanţei dintre acestea, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private şi art. 135 alin. (1) privind economia României şi alin. (2) lit. a) privind asigurarea de către stat a libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale, creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:Legiuitorul a statuat prin prevederile art. 113 din Legea nr. 31/1990 că hotărârile cu privire la modificările aduse actului constitutiv al societăţii comerciale, una dintre aceste modificări constituind-o majorarea capitalului social, se iau de către adunarea generală extraordinară. Această prevedere legală este justificată de importanţa unor astfel de hotărâri, fără a aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a).În legătură cu excepţia referitoare la dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 178 din 29 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, Curtea, respingând excepţia ridicată, a reţinut că dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (2) „asigură satisfacerea cerinţei constituţionale a respectării legilor, precum şi a dreptului de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie. Din această perspectivă, reglementarea dreptului acţionarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, de a ataca în justiţie hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, se bucură de legitimitate constituţională” şi „nu contravin dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie”.În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 aduc atingere prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea reţine că, dimpotrivă, textele criticate constituie o expresie a acestora în sensul garantării şi ocrotirii în mod egal a dreptului de proprietate privată al tuturor acţionarilor societăţii comerciale.Curtea constată, de asemenea, că şi dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, criticate ca fiind neconstituţionale, au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, tot prin raportare la prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, respingând excepţia, Curtea a statuat că prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 „sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare”. Totodată, Curtea a reţinut că textul criticat „permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale”, iar „depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective”. În consecinţă, prin acea decizie Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.În prezenta cauză se invocă şi încălcarea prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, critică ce nu poate fi reţinută pentru aceleaşi motive.Nici critica de neconstituţionalitate a art. 133 din Legea nr. 31/1990, în raport de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu poate fi reţinută. Curtea constată că prin aceste prevederi legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei, în temeiul rolului activ al judecătorului în procesul civil, obligarea reclamantului la depunerea unei cauţiuni şi la stabilirea cuantumului acesteia. Instanţa de judecată este singura în măsură să aprecieze asupra cuantumului cauţiunii în raport de împrejurările existente în speţă şi de scopul în care va fi depusă cauţiunea, respectiv despăgubirea celor prejudiciaţi prin întârzierea executării hotărârii adunării generale a acţionarilor.Curtea constată că prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr. 31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de suspendare atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei, astfel că prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie nu sunt încălcate.În sfârşit, Curtea reţine că prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 lit. f), ale art. 132 alin. (2) şi ale art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „MFA” – S.A. din Mizil în Dosarul nr. 6.039/2005 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 2.134/COM/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.075/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește