DECIZIE nr. 107 din 12 aprilie 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc şi Raluca Tica în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 şi nr. 3.496/2000 ale Judecătoriei Targoviste.La apelul nominal răspunde avocat Virginia Vedinas, pentru Corneliu Vadim Tudor, lipsind autorii excepţiilor şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 449C/2000, nr. 457C/2000 şi nr. 459C/2000 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 457C/2000 şi nr. 459C/2000 la Dosarul nr. 449C/2000.Avocatul prezent, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale, arata ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate şi solicita respingerea acestora.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepţiilor ca neintemeiate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierile din 13 noiembrie 2000 şi 20 noiembrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 şi nr. 3.496/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţiile au fost ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc şi Raluca Tica în cauze penale având ca obiect plângeri prealabile formulate de părţile vătămate Corneliu Vadim Tudor, Vasile Duta şi Cristinel Parvu.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ce statuează egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece acorda "anumitor persoane pretins vătămate privilegiul de a dispune asupra punerii/nepunerii în mişcare a acţiunii penale", ale art. 22, potrivit cărora dreptul la viaţa şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale oricărei persoane sunt garantate de stat, precum şi ale art. 30, care consfinţesc libertatea de exprimare. De asemenea, se considera ca dispoziţiile legale criticate "impieteaza şi asupra prezumţiei de nevinovatie", consacrată prin art. 23 alin. (8) din Constituţie.Judecătoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţiile sunt neintemeiate. Se considera ca prin dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală se reglementează "un mod special de sesizare a organelor judiciare", a cărui lipsa ar împiedica "punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, pentru infracţiunea dedusă judecaţii", ceea ce "ar aduce atingere dreptului însuşi de petiţionare prevăzut de Constituţie".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neintemeiate, întrucât aceste dispoziţii nu încalcă prevederile constituţionale invocate. În motivarea acestui punct de vedere se face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 195 şi nr. 197, ambele din 12 octombrie 2000.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."; … – Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă. … (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. … (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. … (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării. … (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. … (7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. … (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege." … Autorii excepţiilor considera ca este neconstitutionala instituţia plângerii prealabile, condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, deoarece persoana împotriva căreia se formulează o astfel de plângere devine automat inculpat, fără existenta vreunei probe care să ateste vinovăţia sa. Se mai susţine ca în aceste condiţii se creează un privilegiu pentru partea vătămată şi o discriminare pentru inculpat, fiind totodată afectat şi dreptul la integritate psihică al persoanei reclamate, drept garantat de stat, întrucât acesta urmează să fie tras la răspundere penală, deşi plângerea prealabilă nu are caracterul unui act de inculpare.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. În acest sens, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 şi nr. 197, ambele din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Pentru a se ajunge la aceasta soluţie s-a reţinut, referitor la condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate, ca aceasta reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cazurile în care este necesară plângerea prealabilă se împart în două categorii: în cazul anumitor infracţiuni, prevăzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanţa de judecată, iar în cazul altor infracţiuni, determinate de asemenea prin lege, plângerea trebuie adresată organului de urmărire penală competent, sesizarea instanţei urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în cazul cărora trebuie efectuată urmărirea penală, precum şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate este lăsată de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului. De asemenea, Curtea a observat ca în orice proces penal, începând din momentul declanşării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanţei de judecată), sunt implicate diferite părţi: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, părţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penală criticata nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal, iar distincţiile făcute între calitatea părţilor nu înseamnă nici privilegii şi nici discriminări. Calitatea procesuala de inculpat este definită în art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, conform căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apărării împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea sa ceara tragerea la răspundere penală a celor care l-au reclamat pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal. Curtea a constatat, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la viaţa, precum şi a dreptului la integritate fizica şi psihică al persoanei, deoarece, în mod evident, nu conţine dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauzele de faţa, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluţiei pronunţate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc şi Raluca Tica în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 şi nr. 3.496/2000 ale Judecătoriei Targoviste.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește