DECIZIE nr. 106 din 9 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României şi a celor ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, excepţie ridicată de Traian Grigoraş în Dosarul nr. 2.246/2005 al Judecătoriei Tecuci.La apelul nominal este lipsă autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.246/2005, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, excepţie ridicată de Traian Grigoraş în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Constituţie, care consacră libera circulaţie ca drept fundamental al cetăţenilor. Se mai arată că cele două texte, care incriminează ca infracţiuni intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei, respectiv intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, nu prevăd o sancţiune proporţională cu situaţiile care le-au determinat, ceea ce contravine prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Tecuci apreciază ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece dreptul la liberă circulaţie trebuie să se realizeze în anumite condiţii prevăzute de lege, iar condiţionarea acestuia de anumite forme legale nu impietează în vreun fel asupra dreptului cetăţeanului la liberă circulaţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că libera circulaţie nu poate fi absolută, ci ea trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege. Totodată, apreciază că textele legale criticate pentru neconstituţionalitate sunt în deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsurile privind restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie sunt stabilite prin lege, ca limitări justificate de apărarea securităţii naţionale, asigurarea unui climat de ordine, precum şi de prevenirea unor consecinţe negative, sunt necesare într-o societate democratică, proporţionale cu situaţia care le-a determinat şi aplicate în mod nediscriminatoriu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, care au următorul conţinut:– Art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001: „Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.”;– Art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001: „Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârşită de către un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.”În motivarea excepţiei se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 25 alin. (1) din Constituţie referitoare la libera circulaţie şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, raportat la art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de circulaţie.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, se reţine că prevederile art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constatând, prin Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005, conformitatea acestora cu textul menţionat din Constituţie. Cu acel prilej Curtea a reţinut că libera circulaţie nu poate fi absolută, ci ea trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege, cum sunt şi cele privind trecerea frontierei de stat a României şi sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România. De asemenea, Curtea a reţinut că prin incriminarea faptelor de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau de intrare ori ieşire din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat nu se îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie, cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale, art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantând exercitarea acestui drept în condiţiile stabilite de lege, a căror nerespectare este sancţionată juridic.Cât priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 şi cele ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 încalcă prevederile constituţionale ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, raportat la art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de circulaţie, se constată că aceasta este neîntemeiată. Aceasta deoarece textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate sunt o reflectare a prevederilor internaţionale menţionate, în deplin acord cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât exerciţiul dreptului la liberă circulaţie este limitat prin lege, fără a se aduce atingere însuşi dreptului, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei, respectiv a frontierei unui stat străin, constituie o restrângere a exerciţiului liberei circulaţii, justificată de necesitatea apărării securităţii naţionale, a ordinii publice, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României şi a celor ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, excepţie ridicată de Traian Grigoraş în Dosarul nr. 2.246/2005 al Judecătoriei Tecuci.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește