DECIZIE nr. 106 din 8 iunie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Dediu pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi: Mariana Stoian, Florica Gabriela Andrei, Societatea Comercială "Malicom"-S.R.L. Calarasi şi Nicolae David, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei, întrucât dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal sunt neconstituţionale prin modul în care sunt aplicate de instanţe. Arata ca astfel se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind nefondata, apreciind ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie. Considera ca neaplicarea unitară a acestor dispoziţii, invocată de autorul excepţiei ca argument principal de neconstituţionalitate, poate fi rezolvată pe o alta cale, şi anume aceea a recursului în interesul legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.139/1998, Curtea Suprema de Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Manciu, prin apărător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile menţionate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi pe cele ale art. 23 alin. (9), potrivit cărora "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii". Se mai arata ca, prin modul în care este redactat, textul art. 215 alin. 2 din Codul penal nu asigura respectarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut la art. 16 alin. (1), deoarece permite adoptarea unor soluţii juridice diferite în situaţii similare. Autorul excepţiei se referă la fapta de punere în circulaţie de monede false, prevăzută la art. 282 alin. 2 din Codul penal, care a fost calificată de Curtea Suprema de Justiţie uneori ca infracţiune unica, iar alteori în concurs de infracţiuni cu înşelăciunea calificată prevăzută la art. 215 alin. 2 din Codul penal. Calificarea diferita a aceleiaşi fapte, în cauze distincte, prin hotărâri judecătoreşti, reprezintă, în opinia autorului excepţiei, o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, considera ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal încalcă şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie, deoarece nu oferă posibilitatea reală ca orice pedeapsa să fie stabilită şi aplicată numai în condiţiile şi în temeiul legii.Curtea Suprema de Justiţie-Secţia penală, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (9) din Constituţie. Împrejurarea ca, pentru fapte de punere în circulaţie de monede false, instanţele au pronunţat hotărâri contradictorii reprezintă o problemă de aplicare a legii, ce poate fi remediata pe calea unui recurs în interesul legii, iar nu una de contencios constituţional.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu încalcă nici unul dintre criteriile egalităţii în drepturi prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, ele aplicându-se fără deosebire de rasa, naţionalitate, origine etnică, limba, religie, sex, opinie, apartenenţa politică, avere sau origine socială. Guvernul mai arata ca pronunţarea unor hotărâri contradictorii de către instanţele judecătoreşti nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare neunitara a legii, care poate fi soluţionată pe calea recursului în interesul legii. De asemenea, nu se poate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, deoarece acestea prevăd condiţiile în care poate fi aplicată o pedeapsă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi în art. 23 alin. (9).Textele menţionate au următoarea redactare:– art. 16 alin. (1) "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– art. 23 alin. (9) "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. De altfel, chiar autorul excepţiei nu invoca încălcarea acestui principiu fundamental prin modul de redactare a art. 215 alin. 2 din Codul penal, sustinand ca aplicarea sa neunitara de către instanţele judecătoreşti creează o inegalitate între cetăţeni.Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu încalcă nici prevederile art. 23 alin. (9) din Constituţie. Textul de lege criticat prevede o varianta agravantă a infracţiunii de înşelăciune, care se realizează atunci când înşelăciunea, în varianta simpla prevăzută la alin. 1 sau înşelăciunea în convenţii prevăzută la alin. 3 se săvârşeşte în vreuna din condiţiile prevăzute la alin. 2 al aceluiaşi articol. De asemenea, este prevăzută şi pedeapsa (închisoare de la 3 la 15 ani), astfel încât nu se poate susţine ca art. 215 alin. 2 din Codul penal nu oferă posibilitatea reală ca pedeapsa să fie stabilită şi aplicată numai în condiţiile şi în temeiul legii. Totodată, la individualizarea pedepsei sunt aplicabile şi dispoziţiile prevăzute în Partea generală a Codului penal.Curtea observa ca pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor soluţii diferite cu privire la calificarea unor fapte de punere în circulaţie de bancnote false nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare neunitara a legii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Marioara Prodan–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește