DECIZIE nr. 106*) din 7 mai 1997

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor referitoare la atribuţiile Ministerului Public din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească



––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din 16 decembrie 1997.Lucian Stangu – preşedinteNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procuror Doina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public, invocată de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond, recurenti-părţi vătămate în Dosarul nr. 3.627/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 aprilie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 3.627/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu "excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 92/1992, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public”, invocată de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond.În motivarea excepţiei se susţine, în esenta, ca dispoziţiile atacate încalcă prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie.Exprimandu-şi opinia la intervenţia Curţii Constituţionale, instanţa de judecată apreciază ca "excepţia ridicată este neîntemeiată".În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia invocată "este nefondata", deoarece textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţilor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile referitoare la atribuţiile Ministerului Public din Legea nr. 92/1992.Din concluziile scrise, depuse în motivarea excepţiei, rezultă ca aceasta priveşte art. 31 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992.În fapt, se constată că Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti a pus în întârziere, în repetate randuri, pe Gogaia Florenta, pentru plata sumei de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina sus-numitei prin sentinta judecătorească definitivă.Gogaia Florenta şi Liga Democratica pentru Dreptate din România, reprezentată prin Raileanu Gheorghe şi Panaitescu Edmond, au formulat plângere penală împotriva lui Cutitoiu Petre, Marin Antonie şi Panca Gherata, angajaţi ai Administraţiei Financiare a Sectorului 6 Bucureşti.Prin Sentinta penală nr. 946 din 13 octombrie 1996, Judecătoria Sectorului 6 achită pe cei trei inculpaţi, retinand că nu a fost comisă nici o faptă penală. Organele financiare reclamate au întreprins doar demersurile legale pentru achitarea unui debit datorat statului, netrecand la urmărirea silită în temeiul Decretului nr. 221/1960.Părţile vătămate au declarat recurs împotriva sentinţei sus-menţionate, pe motiv ca exista nepotriviri între minuta şi dispozitivul sentinţei.Prin Decizia penală nr. 26/R din 15 ianuarie 1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală, constatând motivul întemeiat, casează sentinta şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.În rejudecarea după casare, pentru termenul din 10 iunie 1996 se depun la dosar înscrisuri care modifica fundamental acţiunea penală iniţială. Astfel, alături de Gogaia Florenta nu mai apare ca parte vătămată Liga Democratica pentru Dreptate din România, asa cum figura iniţial, ci doar Panaitescu Edmond, în nume propriu şi fără a depune o delegaţie de reprezentare sau alt document care să-l indrituiasca sa reprezinte liga sau pe Gogoia Florenta. Mai mult, prin înscrisul depus la dosar pentru acelaşi termen, nu se mai aduc elemente de natura a susţine acţiunea iniţială, ci:– se ridica excepţia de necompetentă materială a Judecătoriei Sectorului 6, deoarece, "… faţă de calitatea persoanelor şi natura faptelor săvârşite", competenţa aparţine Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General;– se ridica excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996;– se solicita înlocuirea Direcţiei generale a finanţelor publice (iniţial parte civilmente responsabilă) cu Ministerul Finanţelor "atât în calitate de comitent, cat şi ca reprezentant legal al Statului Roman";– se susţine nelegalitatea Ordinului ministrului finanţelor nr. 972 din 30 aprilie 1996, precum şi lipsa de temei a diverselor acte ale organelor financiare, cele mai multe neavând nici o legătură cu cauza.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate privind Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996, se arata ca ea dovedeşte incompetenta celor care au elaborat-o, deoarece „… crearea unei jurisdicţii paralele (…) reprezintă o sfidare la adresa notiunii de justiţie” şi ca executarea silită nu poate face obiectul unei ordonanţe, ea aflându-se în competenţa şi supravegherea instanţelor civile, conform art. 31 lit. f) din Legea nr. 92/1992, privind atribuţiile Ministerului Public. Instanţa respinge, prin încheierea respectiva, atât excepţia de necompetentă materială, ca neîntemeiată, cat şi pe cea de neconstituţionalitate, ca neavând legătură cu cauza.Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond introduc apel împotriva acestei încheieri. Pentru termenul de 31 octombrie 1996, fixat de Tribunalul Municipiului Bucureşti în dosarul format, se depun o serie de noi acte şi se precizează ca instanţa urmează sa înainteze Curţii Constituţionale "excepţia de neconstituţionalitate a Legii de organizare judecătorească nr. 92/1992„.Ca urmare, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, instanţa de casare înaintează aceasta excepţie, spre competenţa soluţionare, Curţii Constituţionale.Conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţiile de neconstituţionalitate ce se formulează în proces nu se pot raporta decât la obiectul judecaţii, iar, potrivit art. 317 din Codul de procedură penală, judecata se limitează la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare. Deci orice excepţie, fie ea şi de neconstituţionalitate, nu poate depăşi cadrul acţiunii penale iniţiale.Or, în speta, acţiunea penală aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 priveşte inculparea unor persoane pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută şi pedepsita de art. 193 din Codul penal. În acest caz, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pe de altă parte, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată, dacă făptuitorul este cunoscut. Numai în cazul când persoana acestuia nu este cunoscută, partea vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru a se face investigaţiile necesare.În speta, corect, părţile vătămate s-au adresat direct instanţei de judecată, numai ca, în aceasta situaţie, procedura penală nu prevede nici un fel de atribuţii pentru Ministerul Public. În adevăr, potrivit art. 315 din Codul de procedură penală, participarea procurorului este obligatorie la şedinţele de judecată ale judecătoriilor în cauzele în care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 2 ani. Or, ameninţarea, prevăzută şi pedepsita de art. 193 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.Asadar, nici sub raportul urmăririi penale, nici sub cel al judecaţii, cauza de faţa nu putea implica în nici un mod activitatea Ministerului Public, pe care, asa cum este reflectată în prevederile Legii nr. 92/1992, părţile vătămate o socotesc contrară Constituţiei.Rezultă ca în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora excepţia de neconstituţionalitate poate fi soluţionată de Curtea Constituţională numai în măsura în care de rezolvarea ei depinde judecarea cauzei, cu alte cuvinte, dacă exista o legătură de relevanta între cauza şi excepţia invocată.În consecinţa, faţă de dispoziţiile sus-citate din Codul penal şi din Codul de procedură penală, aplicabile în speta, prevederile relative la competenţa şi activitatea Ministerului Public sunt irelevante şi, ca atare, excepţia privind Legea nr. 92/1992 urmează să fie respinsă.În subsidiar, dacă s-ar considera ca instanţa de fond sau cea de casare nu s-a desesizat totuşi formal de prima excepţie de neconstituţionalitate, iar astfel nesesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia privind Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 ar fi doar urmarea unei omisiuni, aceleaşi consideratii sunt aplicabile, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.În adevăr, excepţia vizând neconstituţionalitatea acestei ordonanţe are loc în afară cadrului cauzei. Astfel, din actele aflate la dosarul instanţei de fond rezultă ca Administraţia Financiară a Sectorului 6 Bucureşti nu a făcut niciodată aplicatia acestei ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996. Somatiile şi punerile în întârziere ale organelor financiare pentru plata celor 15.000 lei datorati bugetului de stat de Gogaia Florenta au avut loc în anii 1994-1995. Însăşi persoana în cauza, în depozitia facuta în faţa instanţei de fond, arata că nu s-a luat nici o măsura de executare silită împotriva ei, "ameninţarea" constând doar în faptul ca va fi trimisa în judecata în caz de neplata a debitului. Asadar, doar în cazul în care, făcându-se aplicatia unor norme legale considerate de parte ca neconstituţionale şi în urma cărora s-ar naşte un proces, pe acest temei, s-ar justifica, eventual, sesizarea instanţei şi, respectiv, a Curţii Constituţionale. Simpla posibilitate de aplicare a unei anumite norme legale denota faptul ca dispoziţia legală criticata, negasindu-şi aplicarea concretă în cauza, nu poate constitui obiectul unei critici pe motiv de neconstituţionalitate, de soluţionarea ei, evident, neavând cum sa depindă judecarea cauzei.Pentru considerente arătate şi având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public, invocată de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond, în Dosarul nr. 3.627/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a II-a penală.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 7 mai 1997.PREŞEDINTE,dr. Lucian StanguMagistrat-asistent,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește