DECIZIE nr. 106*) din 2 octombrie 1996

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Mihai Constantinescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Judecătoria Constanta, prin Încheierea din 17 octombrie 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, ridicate de Bosca Petrica şi Corbu Maria-Sofia în Dosarul nr. 2.240/1995.Încheierea împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate la data de 12 august 1996 şi înregistrate la Curtea Constituţională sub nr. 1.452 din 15 august 1996.În motivarea excepţiilor se susţine de către apărătorul inculpatelor, în esenta, ca dispoziţiile art. 328 din Codul penal, adoptate sub imperiul Constituţiei din anul 1965 ce reflecta conceptia comunista asupra drepturilor omului, contravin Constituţiei din anul 1991 care consacra dreptul la libertate şi la viaţa privată, ceea ce înseamnă ca orice persoană are dreptul sa dispună de trupul sau. Se mai arata ca în sarcina inculpatelor s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de prostituţie, însă, de fapt, statul român era obligat sa stabilească condiţiile în care prostituţia, ca exercitare a drepturilor persoanei asupra propriului corp, poate fi legală şi sa prevadă sancţiuni numai în cazul încălcării acestor reguli. De aceea considera ca, în lipsa unei reglementări legale, incriminarea prostituţiei reprezintă culpa proprie a legiuitorului în încălcarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Se mai afirma ca la reuniuni internaţionale se pune problema recunoaşterii prostituţiei ca profesie, iar inculpatele au muncit pentru a-şi câştiga mijloacele de existenta. În sprijinul excepţiei se invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 81 din 15 iulie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 136 din 7 decembrie 1994, prin care s-a declarat neconstitutional textul incriminator al homosexualitatii, respectiv art. 200 alin. 1 din Codul penal.Exprimindu-şi opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecătoria apreciază excepţia ca neîntemeiată, deoarece, "potrivit principiului legalităţii incriminării şi legalităţii pedepselor, consacrat în textul art. 2 din Codul penal", legea se interpretează restrictiv, potrivit voinţei legiuitorului, iar instanţa nu poate "sa pună de acord legea cu necesităţile în continua schimbare, căci aceasta ar putea conduce la arbitrar şi abuzuri".CURTEA,examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi dispoziţiile art. 328 din Codul penal, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 şi potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate invocate, întrucît, chiar dacă dispoziţiile legale contestate sunt anterioare Constituţiei, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.În legătură cu prevederile art. 328 din Codul penal, se constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate al Curţii, care, prin Decizia nr. 74 din 11 iunie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 august 1996, a respins o excepţie similară, intemeiata, în esenta, pe aceleaşi motive ca şi excepţia de faţa, şi anume pe dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă ordinea publică sau bunele moravuri, precum şi ale art. 38 alin. (1), conform cărora dreptul la munca nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei şi a locului de muncă este libera. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 74/1996 s-a reţinut ca, incriminând prostituţia, legea nu ingradeste libertatea sexuală, ci comerţul cu raporturi sexuale, restringere conformă prevederilor art. 49 din Constituţie şi justificată de necesitatea apărării moralei şi sănătăţii publice, cît timp prostituţia nu a fost legal recunoscută ca o profesie. În aceste condiţii, prostituţia reprezintă, totodată, o atingere adusă demnităţii persoanei, prin dispreţul public pe care îl atrage, asa încât nu poate avea semnificatia unei restringeri a dreptului la munca, acesta putindu-se exercită numai prin activităţile legal recunoscute.În sensul celor arătate sunt şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.323 din 21 decembrie 1990, emisă în aplicarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, potrivit căreia nu pot face obiectul unor asemenea societăţi "activităţile care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni", ceea ce, implicit, vizează şi fapta prevăzută la art. 328 din Codul penal. Deci, conform acestei hotărâri, este interzisă organizarea pe baze comerciale a raporturilor sexuale pentru practicarea prostituţiei.Considerentele care fundamentează Decizia Curţii Constituţionale nr. 74 din 11 iunie 1996, inclusiv soluţia pronunţată, subzistă şi în speta de faţa, întrucît nu a intervenit nici un element nou care să le infirme şi deci să facă necesară reconsiderarea lor.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul penal, invocate de Bosca Petrica şi Corbu Maria-Sofia în Dosarul nr. 2.240/1995 al Judecătoriei Constanta.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 2 octombrie 1996.PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Constantin Burada––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește