DECIZIE nr. 106 din 11 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, excepţie ridicată de Societatea comercială „Galmopan” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 771/COM/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. Arata ca dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 au fost preluate de Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, iar acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 771/COM/2002, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea comercială „Galmopan” – S.A. din Galaţi într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare introduse de autoarea excepţiei împotriva intimatei Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 74 şi 107 referitoare la adoptarea legilor şi a hotărârilor, respectiv la actele Guvernului, deoarece cota majorărilor de întârziere pentru neplata creanţelor bugetare nu este fixată prin legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, asa cum ar trebui, ci printr-o hotărâre a Guvernului care nu are aceeaşi forta juridică ca cea a legii. De asemenea, susţine ca „în acest context, Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Galaţi ne-a calculat majorări şi penalităţi folosind cote exagerat de mari şi fără ca acestea sa fi avut forta juridică data de o lege, chiar şi de o ordonanţa de urgenţă şi nicidecum de o hotărâre de Guvern. Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 trebuia sa conţină cota de majorare încă de la adoptarea sa ori Parlamentul sa fi adus corecţia atunci când s-a aprobat textul ordonanţei prin Legea nr. 108/1996„.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială apreciază ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare intră în sfera răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât atribuirea competentei Guvernului de a stabili prin hotărâre cotele majorărilor de întârziere nu contravine prevederilor art. 74 din Constituţie, atâta timp cat hotărârea Guvernului nu se referă la sistemul legal de impuneri, ci priveşte întinderea răspunderii judiciare pentru neîndeplinirea obligaţiilor bugetare. Mai mult, criteriul legal de stabilire a acestor cote este determinat de corelarea lor cu taxa oficială a scontului. Având în vedere ca prin hotărârea Guvernului sunt stabilite doar cotele majorărilor de întârziere şi nu cuantumul impozitelor şi taxelor, reglementarea acestora din urma fiind de competenţa exclusiva a legiuitorului, dispoziţiile criticate sunt constituţionale, dând expresie competentei Guvernului de a emite acte normative în vederea organizării executării legilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum rezultă din încheierea de sesizare şi din susţinerile autoarei excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002), care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, au fost abrogate. În noua reglementare privind colectarea creanţelor bugetare dispoziţiile criticate au fost preluate, soluţia legislativă rămânând aceeaşi, cu următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002: „Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale.”În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat ca, atunci când dispoziţia legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, păstrează soluţia legislativă iniţială (de exemplu, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995). Ca atare, Curtea urmează să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 74 şi ale art. 107 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, al căror conţinut este următorul:– Art. 74: "(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. … (3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere."; … – Art. 107 alin. (1) şi (2): "(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile criticate reglementează condiţiile de stabilire a nivelului dobânzilor percepute pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare.Din textele constituţionale menţionate nu rezultă obligativitatea stabilirii prin lege a nivelului dobânzilor, al majorărilor de întârziere sau al penalitatilor pentru neexecutarea în termen a unor obligaţii de plată.În consecinţa, legiuitorul este liber sa delege Executivul cu reglementarea acestei chestiuni, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 107 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Hotărârea Guvernului la care se referă dispoziţiile criticate, prin care se stabileşte nivelul dobânzii, nu este un act de legiferare, care, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, este în competenţa exclusiva a Parlamentului, ci este un act de organizare a executării legii (în cauza, a Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare), în deplina concordanta cu prevederile art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.Pe de altă parte, Curtea nu poate retine ca, prin delegarea Guvernului de a stabili nivelul dobânzii pentru neplata la termenul scadent a obligaţiilor bugetare, se creează cadrul de stabilire abuzivă a unor obligaţii exorbitante în sarcina debitorilor. Criteriul pe baza căruia se stabileşte, prin hotărâre a Guvernului, nivelul dobânzilor este un criteriu obiectiv determinat de nivelul dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a României, iar nu de liberul arbitru al Guvernului.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, excepţie ridicată de Societatea comercială „Galmopan” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 771/COM/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește