DECIZIE nr. 105 din 8 iunie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorCostantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepţie cu a carei soluţionare Curtea Constituţională a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti prin Încheierea din 22 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.856/1999, aflat pe rolul acelei instanţe.La apelul nominal răspunde consilier juridic Cornel Simtian pentru Societatea Comercială "Admet" – S.A. Galaţi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societăţii Comerciale "Admet" – S.A. Galaţi arata ca excepţia ridicată este inadmisibila, deoarece nu se poate susţine ca în fond nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal. Se mai arata ca printre actele aflate la dosarul instanţei care a sesizat Curtea Constituţională se afla un act prin care Stefania Sandu şi Constantin Remus Ivan au ridicat în acest dosar excepţia lipsei plângerii prealabile şi nu excepţia de neconstituţionalitate. În consecinţa, solicita respingerea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public arata ca în cauza Curtea Constituţională nu a fost legal sesizată, deoarece prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea a constatat ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", cuprinsă în textul art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. În aceasta situaţie instanţa constatând ca excepţia este inadmisibila, trebuia ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, sa o respingă printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. În concluzie, solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila.C U R T E A,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 22 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.856/1999, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată, asa cum se arata în încheiere, de "apărătorul inculpatului". Instanţa retine ca apărătorul inculpatului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate "conform art. 214 alin. 3 din Codul penal şi art. 22 din Legea nr. 47/1992„, fără sa arate în numele cărui inculpat a fost ridicată excepţia, având în vedere ca în cauza erau mai mulţi inculpaţi care, asa cum se retine în încheiere, erau prezenţi în instanţa. În aceeaşi încheiere se mai arata ca reprezentantul Ministerului Public „pune concluzii de admitere a excepţiei şi solicita trimiterea dosarului la Curtea Constituţională”.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, arata ca prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", din art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. În aceeaşi încheiere instanţa mai arata ca "Faţa de cele arătate, întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, aceasta nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, apreciind o cauza de inadmisibilitate, în temeiul art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată”. Cu toate acestea, instanţa „admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de apărătorul inculpatului” şi dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituţională.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, întrucât Curtea Constituţională a constatat printr-o decizie anterioară ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, instanţa trebuia sa respingă excepţia prin încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională, potrivit art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile părţii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Excepţia cu a carei soluţionare a fost sesizată priveşte dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal, care au următorul conţinut: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în aceasta cauza ea nu a fost legal sesizată. Cunoscând ca anterior Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, asupra constituţionalităţii dispoziţiei "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", declarand-o neconstitutionala, instanţa se afla în faţa unui caz de inadmisibilitate a excepţiei ridicate şi, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, avea obligaţia sa respingă excepţia printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Cu toate acestea, Curtea, având în vedere jurisprudenta sa, precum şi faptul ca a fost sesizată în forma prevăzută în art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, urmează sa respingă ea însăşi, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepţie cu a carei soluţionare a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 3.856/1999.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește