DECIZIE nr. 105*) din 7 mai 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 33 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, precum şi ale Decretului nr. 219/1960 privind obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive



––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 715 din 19 decembrie 1997.Costica Bulai – preşedinteNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRaul Petrescu – procuror Doina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 33 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, precum şi ale Decretului nr. 219/1960 privind obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive, invocată de Societatea Comercială „Rifil” – S.R.L. Savinesti, reclamanta în Dosarul nr. 215/1996 al Curţii de Apel Bacau – Secţia contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 aprilie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 martie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 215/1996, Curtea de Apel Bacau – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 şi a art. 33 din Legea nr. 21/1993, precum şi a Decretului nr. 219/1960, ridicată de Societatea Comercială „Rifil” – S.R.L. Savinesti, reclamanta într-un proces în contencios administrativ cu Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat – Neamt şi cu Ministerul Finanţelor.Din încheierea de sesizare reiese ca reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 şi a art. 24 din Legea nr. 21/1993, precum şi a Decretului nr. 219/1960, considerând ca aceste texte încalcă prevederile constituţionale ale art. 137, art. 138 şi ale art. 156. Indicarea art. 156 este evident eronată, Constituţia având numai 152 de articole, însă din examinarea concluziilor scrise, depuse în susţinerea excepţiei, rezultă ca aceasta priveşte, de fapt, dispoziţiile art. 24 şi ale art. 33 din Legea nr. 21/1993, deoarece contravin prevederilor art. 53 şi art. 137 din Constituţie, precum şi ale Decretului nr. 219/1960, care ar contraveni art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie.Faţa de cele arătate şi având în vedere ca instanţa de judecată, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, are obligaţia sa sesizeze Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a unei prevederi legale de care depinde judecata cauzei, astfel cum a fost ridicată de părţi, instanţa constituţională urmează să se pronunţe cu privire la neconstituţionalitatea art. 24 şi art. 33 din Legea nr. 21/1993, precum şi a Decretului nr. 219/1960, art. 23 din Legea nr. 21/1993 neavând aici o incidenţa în cauza supusă judecaţii.Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată apreciază ca textele atacate sunt constituţionale.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra excepţiei invocate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, în esenta, ca din analiza dispoziţiilor art. 24 şi 33 din Legea nr. 21/1993, rezultă nu numai ca ele nu contravin, ci, dimpotriva, ca sunt în stricta concordanta cu prevederile art. 137 şi 138 din Constituţia României. În ceea ce priveşte dispoziţiile Decretului nr. 219/1960, considera ca „urmează a li se aplică prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţia României”, deoarece reglementările referitoare la „organizaţiile socialiste” nu-şi mai pot găsi aplicarea „din moment ce aceste subiecte de drept au dispărut din sfera raporturilor juridice”.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia privind art. 24 şi 33 din Legea nr. 21/1993.În legătură cu competenţa Curţii de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate privind Decretul nr. 219/1960, care a fost adoptat înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei României din 1991, se retine, pe de o parte, ca, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este singura în drept sa hotărască asupra competentei sale, conform art. 144 din Constituţie, iar pe de altă parte, ca, potrivit art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, competenţa Curţii nu poate fi contestată de nici o autoritate publică. Deci Curtea Constituţională se considera competenţa să soluţioneze problema abrogării implicite prin Constituţie a Decretului nr. 219/1960, fiind în mod legal sesizată, în condiţiile precizate.Aceasta nu înseamnă, desigur, ca instanţa de judecată ordinară nu trebuia sa verifice dacă textul de lege pe care urmează sa îl aplice este în vigoare sau nu, deci dacă a fost abrogat, explicit sau implicit.Asa după cum rezultă din motivele excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 24 şi ale art. 33 din Legea nr. 21/1993, care reglementează constituirea veniturilor fondului special pentru cercetare-dezvoltare şi, respectiv, constituirea veniturilor fondului special pentru agricultura, încalcă prevederile constituţionale ale art. 137 alin. (1), care arata ca „bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor”, precum şi ale art. 138 alin. (1), potrivit cărora „impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”.Cercetarea temeiurilor de neconstituţionalitate, invocate de autoarea excepţiei, conduce la concluzia ca aceasta nu se justifica. Datorită anualitatii bugetului de stat, Legea nr. 21/1993 a fost o reglementare temporară a carei aplicare a încetat la sfârşitul anului 1993, prelungindu-se cel mult până la adoptarea legii bugetului de stat pe anul 1994, potrivit art. 137 alin. (3) din Constituţie. Rezultă ca dispoziţiile atacate nu mai erau în vigoare la data formulării excepţiei cu care a fost sesizată Curtea Constituţională. Or, astfel cum a decis în mod constant Curtea, controlul constituţionalităţii nu se poate exercita decât asupra legilor sau ordonanţelor în vigoare, scopul sau fiind acela de a împiedica aplicarea lor, dacă sunt contrare Constituţiei.Pe de altă parte, se constată că, potrivit art. 3 din Legea nr. 21/1993, cuantumul Fondului special pentru cercetare-dezvoltare, precum şi cota de contribuţie a agenţilor economici se stabilesc anual prin legea bugetului de stat. De altfel, chiar art. 24 din legea criticata limitează aplicarea dispoziţiilor privind constituirea şi cuantumul fondului respectiv doar până la 31 decembrie 1993.În fine, este de reţinut ca atât Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995, cat şi Legea bugetului de stat pe anul 1996 nr. 29/1996 nu mai cuprind reglementări referitoare la Fondul special pentru cercetare-dezvoltare sau la fondul pentru agricultura, ci doar dispoziţii care vizează alocarea nemijlocită din buget a unor sume pentru aceste domenii.În prezent, constituirea şi utilizarea Fondului special pentru cercetare-dezvoltare fac obiectul Legii nr. 67/1993, iar în ceea ce priveşte fondul pentru agricultura, nu a fost adoptată o reglementare asemănătoare.Deci argumentele invocate în susţinerea excepţiei privind inexistenta unor legi speciale privind constituirea fondurilor bugetare în discuţie, asa cum prevede art. 43 din Legea nr. 21/1993, nu au relevanta, deoarece, pe de o parte, nu Constituţia, ci o lege prevede adoptarea legilor speciale, iar pe de altă parte, inexistenta legilor speciale nu putea paraliza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 21/1993.Nici invocarea legii finanţelor nu poate fi considerată relevanta, întrucât ne aflam în faţa unei excepţii de neconstituţionalitate, iar nu de nelegalitate.Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 33 din Legea nr. 21/1993 urmează să fie respinsă.Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 219/1960, se constată că raportarea acestora la prevederile art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece acest decret, care a reglementat obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive, a fost abrogat implicit în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Categoria subiectelor de drepturi şi obligaţii care au fost organizaţiile socialiste a dispărut din viaţa economică şi socială a tarii. Ca urmare, acest act normativ, rămas fără obiect, nu mai este în vigoare întrucât contravine Constituţiei.Pentru motivele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 219/1960, abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmează să fie admisă.Având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 33 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, invocată de Societatea Comercială „Rifil” – S.R.L. Savinesti în Dosarul nr. 215/1996 al Curţii de Apel Bacau – Secţia contencios administrativ.2. Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea Comercială "Rifil" – S.R.L. Savinesti în Dosarul nr. 215/1996 al Curţii de Apel Bacau – Secţia contencios administrativ, şi constata ca dispoziţiile Decretului nr. 219/1960 privind obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 7 mai 1997.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește