DECIZIE nr. 105 din 26 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Axinia Szekely în Dosarul nr. 6.724/COM/2001 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, într-un litigiu privind anularea vânzării unui imobil.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 9C/2002, nr. 10C/2002 şi nr. 11C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 9C/2002, nr. 10C/2002 şi nr. 11C/2002 la Dosarul nr. 8C/2002, care este primul înregistrat.La apelul nominal şi în dosarele nr. 9C/2002, nr. 10C/2002 şi nr.11C/2002 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului toate actele sunt îndeplinite de tribunale prin judecătorii-sindici, care, sub aspect organizatoric şi procedural, sunt asimilaţi completelor de judecată. Decizia data de judecătorul-sindic poate fi atacată cu recurs. Astfel ca dispoziţiile constituţionale privitoare la căile de atac nu sunt incalcate. Mai arata ca atât Legea fundamentală română, cat şi tratatele şi convenţiile internaţionale statuează necesitatea căilor de atac, dar nu şi numărul acestora. Solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 25 octombrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 6.724/COM/2001, nr. 6.725/COM/2001, nr. 6.726/COM/2001 şi nr. 6.727/COM/2001, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Axinia Szekely şi de Societatea Comercială „Szekely Instal” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 20 din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacra dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil. Se arata în acest sens ca "În condiţiile în care acţiunile pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare cererii de declarare în stare de faliment sunt judecate de judecătorul-sindic, potrivit art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995, acest drept nu mai este garantat, deoarece judecătorul-sindic s-a pronunţat anterior: asupra cererii de declansare a procedurii de faliment; asupra desemnării lichidatorului; asupra ridicării dreptului de semnatura a debitorului; cu privire la confirmarea planului de lichidare, inclusiv aprobarea data lichidatorului de a formula aceste acţiuni”. Potrivit susţinerilor autorului excepţiei încălcarea garanţiilor constituţionale poate avea consecinţe iremediabile, în condiţiile în care hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic sunt definitive.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ , exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici o prevedere constituţională, întrucât "prin exercitarea atribuţiilor conferite prin art. 10 din Legea nr. 64/1995, republicată, judecătorul-sindic, judecand […] şi acţiunile introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare cererii introductive, nu este pus în situaţia de a se fi pronunţat anterior asupra acestora, fiecare din atribuţiile la care se face referire de către autorul excepţiei având un obiect specific, distinct de soluţionarea unei astfel de cereri”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia ridicată este nefondata. Referitor la faptul ca hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic sunt definitive se arata ca acest lucru nu este de natura sa prejudicieze părţile, având în vedere ca aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs la Curtea de apel.Guvernul arata ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece dreptul oricărei persoane de a se adresa unei instanţe judecătoreşti, prevăzut la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este asigurat şi prin dispoziţiile Legii nr. 64/1995. Competenţa generală a judecătorului-sindic de a soluţiona toate cererile legate de procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu excepţia recursurilor, este prevăzut la art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată. Se mai arata ca, „Având competenţa generală în desfăşurarea procedurilor de reorganizare judiciară şi de faliment, judecătorului-sindic i s-au stabilit prin lege o serie de atribuţii de-a lungul întregii proceduri, fără ca prin aceasta să se poată susţine o antepronuntare a judecătorului cu privire la cererile care sunt de competenţa sa formulate pe parcursul procedurii”. Caracterul definitiv al hotărârilor judecătorului-sindic nu are relevanta, întrucât aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs la curtea de apel.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, susţinerile autorilor excepţiei, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, potrivit cărora „Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi sunt: […]e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;" … Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor art. 20 din Constituţie, conform cărora:"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale", precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cărora: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.” … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca excepţia ridicată nu este intemeiata şi urmează să fie respinsă pentru următoarele motive:În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 64/1995, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului toate actele sunt îndeplinite, în prima instanţa, de către tribunale, instanţe judecătoreşti independente şi impartiale, cu respectarea normelor procedurale stabilite de lege. Tribunalele îşi îndeplinesc aceste atribuţii prin judecătorii-sindici desemnaţi, care, sub aspect organizatoric şi procedural, sunt asimilaţi unor complete de judecată special constituite."Judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive", este esenţial diferita de celelalte atribuţii ale judecătorului-sindic. Astfel pronunţarea anterioară a judecătorului-sindic asupra cererii de declansare a procedurii falimentului, asupra desemnării lichidatorului, asupra ridicării dreptului de semnatura a debitorului, precum şi cu privire la confirmarea planului de lichidare, inclusiv aprobarea data lichidatorului de a formula aceste acţiuni, nu poate fi considerată ca o prejudecare a acţiunii de anulare a unor transferuri cu caracter patrimonial, iar soluţia data în îndeplinirea celorlalte atribuţii nu înseamnă antepronuntare cu privire la acţiunile de aceasta natură.Faptul ca, potrivit legii, hotărârea data de judecătorul-sindic în soluţionarea acţiunii pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial este definitivă nu este de natura sa lezeze interesele legitime ale părţilor, întrucât şi împotriva acestei hotărâri se poate exercita o cale ordinară de atac, cea a recursului. Nici o norma constituţională şi nici o reglementare internationala nu impune existenta mai multor grade de jurisdicţie în cauzele civile. Conform prevederilor art. 128 din Constituţie "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Axinia Szekely în Dosarul nr. 6.724/COM/2001 şi de Societatea Comercială „Szekely Instal” – S.R.L. în dosarele nr. 6.725/COM/2001, nr. 6.726/COM/2001 şi nr. 6.727/COM/2001 ale Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește