DECIZIE nr. 105 din 14 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Touring Europabus România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin consilier juridic Cristina Elena Creţu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente pentru a-şi exprima punctul de vedere faţă de excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Aceasta solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007. Întrucât, faţă de cauza examinată în precedent, nu au intervenit elemente noi, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţate de Curte cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezentul dosar. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, indicând, în sprijinul opiniei sale, Decizia nr. 880/2007, prin care Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii textului de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.087/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 48^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor.”Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Touring Europabus România" – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect plângerea împotriva Deciziei nr. 428/EI din 12 februarie 2006, emisă de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin care a fost obligată la efectuarea plăţilor anticipate în contul tarifului de monitorizare pentru anul 2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Aceasta, deoarece orice persoană care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştal are obligaţia de a plăti "sume exorbitante în avans, pentru anul următor, pentru o activitate din care nu s-a obţinut niciun profit sau pe care nu a practicat-o, fiind doar în obiectul de activitate". În plus, se susţine că "este neconstituţional să taxezi ceea ce nu este venit", mai ales în condiţiile în care furnizorul – în speţă, autorul excepţiei – nu are ca obiect al activităţii de bază prestarea de servicii poştale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că reglementarea cuprinsă în art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 este în concordanţă cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, neîncălcându-se principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, menţionează că nu se poate reţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, care reglementează tariful de monitorizare anual, faţă de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât acesta nu poate fi asimilat taxelor sau impozitelor, având altă natură juridică. Indică, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 517 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, consideră că dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 sunt constituţionale. Este indicată Decizia nr. 43/2003 prin care Curtea Constituţională a reţinut, de principiu, că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind, astfel, „legislator pozitiv”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului, dispoziţiile "art. 48^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 591/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002. Din motivarea excepţiei rezultă, însă, că textul legal vizat de autorul excepţiei este, în realitate, doar alin. (1) al art. 48^1 din ordonanţă, introdus prin art. II pct. 5 din Legea nr. 239/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. De asemenea, Curtea constată că, anterior sesizării sale, art. 48^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 a fost modificat şi completat prin art. III pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Prin urmare, dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din ordonanţa criticată au, în prezent, următoarea redactare:"(1) Orice persoană care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştale are obligaţia de a plăti către ANRC un tarif de monitorizare anual, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol, din momentul dobândirii calităţii de furnizor şi până la încetarea acestei calităţi".Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat încalcă dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale."Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, prin Decizia nr. 880 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, Curtea a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate similară celei de faţă, excepţie invocată de acelaşi autor într-o altă cauză aflată pe rolul aceleiaşi instanţe de judecată, cauză prin care solicită, de asemenea, anularea unei decizii a ANRC.Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esenţă, că tariful de monitorizare anual nu reprezintă o sarcină fiscală în sensul de impozite sau de taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, ci reprezintă o plată legală pentru activitatea de supraveghere şi control al pieţei comunicaţiilor electronice, desfăşurată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei; sumele încasate din tariful de monitorizare anual datorat se reţin integral ca venituri proprii extrabugetare, cu titlu permanent la dispoziţia Autorităţii, şi sunt folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.În plus, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 48^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizorii de servicii poştale pot solicita, în vederea determinării tarifului, luarea în considerare a veniturilor rezultate din furnizarea respectivelor servicii în locul cifrei de afaceri, fiind obligaţi, în acest sens, să ţină contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveşte veniturile obţinute din prestarea acestor activităţi.Aşa fiind, pentru raţiuni de identitate dintre textul de lege examinat cu prilejul pronunţării deciziei amintite şi cel supus controlului în prezenta cauză, pe de o parte, şi criticile de neconstituţionalitate formulate, pe de altă parte, Curtea constată că şi în acest dosar se impune aceeaşi soluţie de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Touring Europabus România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.087/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește