DECIZIE nr. 105 din 11 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (8) şi ale art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobată prin Legea nr. 523/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (8) şi ale art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobată prin Legea nr. 523/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrolsub” – S.A. – Suplacu de Barcau în Dosarul nr. 1.519/2002 al Judecătoriei Marghita.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 41 din Constituţie, întrucât măsura confiscării este urmare a transportului ilegal de mărfuri. Totodată, se susţine ca sunt supuse confiscării şi veniturile obţinute din vânzarea produselor care au fost folosite la săvârşirea unei contravenţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.519/2002, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (8) şi ale art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobată prin Legea nr. 523/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrolsub” – S.A. – Suplacu de Barcau într-o cauza având ca obiect soluţionarea plângerii acesteia împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile criticate, care instituie o prezumţie de "provenienţă ilicită" pentru mărfurile neinsotite de documente legale şi, respectiv, posibilitatea confiscării "veniturilor obţinute din vânzarea produselor", încalcă prevederile art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, care stabilesc ca averea dobandita licit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al dobândirii se prezuma, precum şi posibilitatea confiscării numai a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 51 din Constituţie.Autorul excepţiei apreciază ca printr-o lege ordinară nu se poate institui o prezumţie contrară prezumţiei stabilite prin Constituţie. De asemenea, se mai arata ca veniturile obţinute din vânzarea produselor prevăzute la art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 41 alin. (8) din Constituţie.Judecătoria Marghita considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vederea asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 32 alin. (8) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, care contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (7) teza a doua din Constituţie, iar cu referire la dispoziţiile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din ordonanţa, considera ca excepţia este neîntemeiată, textul respectiv fiind conform cu dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca "susţinerile autorului excepţiei pornesc de la premisa eronată ca proprietatea trebuie ocrotită în orice condiţii, şi anume inclusiv atunci când legea este incalcata. În realitate însă garantarea dreptului de proprietate, respectiv desfăşurarea libera a activităţii comerciale, implica respectarea de către toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în aceasta calitate, în speta utilizarea documentelor prevăzute de lege. Textele constituţionale care conţin prevederi referitoare la protecţia proprietăţii private au în vedere, în mod evident, desfăşurarea activităţii comerciale în condiţiile respectării prevederilor legale privind dreptul de proprietate", ceea ce "rezultă din întreaga economie a dispoziţiilor art. 41 din Constituţie".Referitor la dispoziţiile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, Avocatul Poporului arata ca măsura confiscării "este urmarea faptului ca veniturile confiscate sunt obţinute din vânzarea produselor care au folosit la săvârşirea unei contravenţii prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. m) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, respectiv neutilizarea documentelor fiscale speciale (facturile fiscale speciale sau avizele speciale de însoţire a mărfii)". Conform punctului de vedere al Avocatului Poporului, "prevederile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 constituie tocmai o aplicare legală a acestei dispoziţii constituţionale [art. 41 alin. (8)], întrucât se referă la venituri obţinute din vânzarea produselor folosite în săvârşirea unei contravenţii". Avocatul Poporului face referire şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 8/2002, care a stabilit ca "instituirea de norme de conduita implica şi instituirea de sancţiuni, în speta sancţiuni contravenţionale, constând inclusiv în confiscarea cantităţilor de bunuri care fac obiectul contravenţiei sau confiscarea contravalorii acestora, atunci când acestea au fost comercializate cu încălcarea regimului legal, care, în speta, impune utilizarea documentelor fiscale speciale".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (8) teza a doua şi cele ale art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158 din 27 noiembrie 2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 523/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002.Textele criticate pentru neconstituţionalitate au următorul cuprins:– Art. 32 alin. (8): "Fiecare transport de uleiuri minerale va fi însoţit în mod obligatoriu de documentele prevăzute la alin. (1). În lipsa acestor documente se considera ca marfa are provenienţă ilicită."– Art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a: "(2) Prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: […]– cu amendă de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantităţilor de produse astfel comercializate şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor, cea de la lit. m)."Totodată, art. 56 alin. (1) lit. m) al ordonanţei prevede că "neutilizarea documentelor fiscale speciale" constituie contravenţie.Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt: art. 41 alin. (7) şi (8), precum şi art. 51, care au următorul cuprins:– Art. 41 alin. (7) şi (8): "(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … – Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."Critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la cele doua dispoziţii ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 523/2002, se bazează, în esenta, pe susţinerea ca art. 32 alin. (8) teza a doua din ordonanţa de urgenţă instituie o prezumţie de provenienţă ilicită a bunurilor care nu sunt însoţite de documentele speciale şi, implicit, a veniturilor obţinute din comercializarea acestora. În acest fel, susţine autorul excepţiei, printr-o lege se instituie o prezumţie contrară celei stabilite de Constituţie. Pe de altă parte, se considera ca veniturile obţinute din vânzarea produselor prevăzute la art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă alin. (8) al art. 41 din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:Instituirea, potrivit art. 41 alin. (7) teza a doua din Constituţie, a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii nu poate duce la constatarea ca prezumţia prevăzută de art. 32 alin. (8) teza a doua din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, care se bazează pe lipsa documentelor a căror obligativitate este prevăzută la teza întâi, ar fi neconstitutionala.Faptul ca prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege – facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoţire a mărfii – se încalcă o norma legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul săvârşind astfel o contravenţie, constituie, eo ipso, o cauza de inlaturare a prezumţiei generale de dobândire licita a averii. O altfel de interpretare ar duce la concluzia eronată ca proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este incalcata.În consecinţa, art. 32 alin. (8) teza a doua din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, stabilind o prezumţie specială cu privire la provenienţă unor bunuri în condiţiile nerespectării legii care reglementează regimul juridic special al acestora, nu încalcă prezumţia generală de dobândire licita a averii, instituită de art. 41 alin. (7) al Constituţiei. Pe de altă parte, art. 41 alin. (8) al Constituţiei, text invocat de însuşi autorul excepţiei, prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, pot fi confiscate în condiţiile legii. Aceasta înseamnă ca interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (7) al art. 41 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol. În acest cadru, în mod evident, se includ şi sumele de bani rezultate din vânzarea unor astfel de bunuri, astfel cum prevede art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, întrucât, astfel, în cazul când bunurile respective nu au putut fi confiscate, cel care le-a comercializat între timp, cu încălcarea legii, ar beneficia de produsul contravenţiei săvârşite. În sensul textului constituţional, şi banii rezultaţi din valorificarea produselor folosite la comiterea contravenţiei sunt bunuri rezultate din contravenţie, ceea ce duce la concluzia ca prevederile art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 sunt constituţionale.În aceste condiţii, Curtea retine ca textele legislaţiei privind regimul accizelor, criticate ca fiind neconstituţionale, nu contravin art. 51 din Constituţie, cum susţine autorul excepţiei. Dispoziţiile legale criticate sunt, de asemenea, conforme cu prevederile art. 1 al Protocolului adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, reglementand protecţia proprietăţii, stabileşte, la alin. 2, ca aceste dispoziţii "nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le apreciază necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuţii sau amenzi".Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (8) şi ale art. 56 alin. (2) liniuţa a 11-a din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, aprobată prin Legea nr. 523/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrolsub” – S.A. – Suplacu de Barcau în Dosarul nr. 1.519/2002 al Judecătoriei Marghita.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește