DECIZIE Nr. 104*) din 31 octombrie 1995

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Mihai Constantinescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, invocată de Societatea de Gospodărie Locală – S.A. Baicoi în Dosarul nr. 2.657/1994 al Tribunalului Prahova – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 octombrie 1995, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunţarea la data de 31 octombrie 1995.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, ridicată de Societatea de Gospodărie Locală – S.A. Baicoi în faţa Secţiei civile a Tribunalului Prahova, în Dosarul nr. 2.657/1994. În motivarea excepţiei se susţine ca art. 11 din Legea nr. 54/1991 contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care stipulează ca „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.La cererea Curţii Constituţionale, instanţa şi-a completat încheierea de sesizare, exprimindu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, instanţa considera ca dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991 contravin prevederile Constituţiei, îndeosebi art. 16 alin. (1) potrivit căruia toţi „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, întrucît creează un regim privilegiat pentru salariaţii care fac parte din conducerea sindicatelor, ce împiedica pe manageri sa dispună, în mod liber, cu privire la organizarea sau reorganizarea societăţilor comerciale pe care le conduc. În consecinţa, instanţa apreciază ca textul de lege este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.În vederea soluţionării excepţiei, au fost solicitate, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca art. 11 din Legea nr. 54/1991 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1), corelate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constituţie „care determina criteriile nediscriminarii, acestea fiind rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială”. Art. 11 din Legea nr. 54/1991 urmăreşte sa împiedice abuzurile în cazul desfacerii contractului de muncă al liderilor sindicali pentru motive neimputabile lor, prin condiţia imperativa a acordului organului colectiv de conducere ales al sindicatului, sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru motive neimputabile angajatului-lider sindical.Pentru considerentele menţionate, Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca nefondata.Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, competenţa soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate aparţine Curţii Constituţionale, deoarece aceasta priveşte o lege care, deşi adoptată înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, urmează a fi aplicată, spre a produce efecte juridice, în noul regim constituţional, iar instanţa de judecată nu a statuat ca ar fi abrogată.Art. 11 din Legea nr. 54/1991 stabileşte în alin. (1) ca „reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi persoanelor care au deţinut o astfel de funcţie, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decît cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului”. Următoarele alineate interzic desfacerea contractului de muncă din iniţiativa celui care angajează, pentru motive care privesc activitatea sindicala, fiind exceptaţi doar cei care au fost revocaţi din funcţiile sindicale deţinute pentru încălcarea prevederilor statutare sau legale.Prin excepţie se susţine ca prevederile legale sus-menţionate ar avea semnificatia discriminarii salariaţilor în favoarea conducătorilor de sindicat. Dar, în situaţia unei asemenea discriminări, cei care ar justifica interesul sa o invoce sunt salariaţii astfel prejudiciati, nicidecum societatea comercială, deoarece, dacă discriminarea ar exista, s-ar manifesta între angajaţi, iar nu între aceştia şi cel ce angajează. De aceea, societatea comercială ce a invocat excepţia nu poate dovedi ca ar fi victima unei discriminări.În opinia instanţei, ca şi în argumentarea excepţiei, se susţine şi ca prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991 împiedica pe manageri sa dispună, în mod liber, asupra organizării sau reorganizării societăţilor comerciale pe care le conduc. Sub acest aspect, deci, art. 11 din Legea nr. 54/1991 ar aparea ca instituind un privilegiu în favoarea conducătorilor de sindicat. Dar, după cum Curtea Constituţională a statuat prin deciziile nr. 6 din 25 februarie 1993, nr. 35 din 1 iulie 1993 şi nr. 60 din 14 octombrie 1993, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor implica un tratament egal pentru situaţii identice sau similare şi nicidecum acelaşi tratament pentru situaţii diferite. Uniformitatea este, de aceea, contrară egalităţii în drepturi, care implica dreptul la diferentiere pentru situaţii care, prin natura lor, nu sunt identice. Art. 11 din Legea nr. 54/1991 nu are însă semnificatia unui privilegiu, ci a unei măsuri de protecţie spre a se asigura egalitatea de tratament între sindicat, pe de o parte, şi societatea comercială, pe de altă parte, ca părţi în contractul colectiv de muncă. În lipsa unei asemenea măsuri de protecţie, societatea comercială ar avea un puternic mijloc de presiune asupra reprezentantului sindicatului, care ar afecta poziţia de egalitate a sindicatului faţă de societatea comercială, precum şi îndeplinirea de către sindicat a rolului sau constituţional, consfintit de art. 9 din Constituţie, de a apara interesele profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Astfel cum Curtea Constituţională a statuat prin deciziile nr. 60/1993 şi nr. 70/1993, o măsura de protecţie nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situaţii specifice, a egalităţii cetăţenilor, care ar fi afectată în lipsa ei.Ca atare, art. 11 din Legea nr. 54/1991 nu poate fi considerat ca ar încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, constituind o măsura de protecţie specifică salariaţilor ce au şi calitatea de lider sindical.Sub alt aspect, potrivit art. 20 din Constituţie, reglementările internaţionale referitoare la drepturile omului sunt obligatorii şi au caracter prioritar faţă de legile interne. Prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991 fiind legate de libertatea sindicala, fac parte din sfera reglementărilor referitoare la drepturile omului. Prin Decretul nr. 83 din 22 iulie 1975, România a ratificat Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor din întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora. În art. 1 convenţia stipulează ca „reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauza calitatea sau activităţile de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicala sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare”.Textul art. 11 din Legea nr. 54/1991 nu face altceva decît sa dea curs acestor stipulaţii. Chiar în lipsa acestei prevederi, soluţia legislativă pe care o consacra ar fi fost aceeaşi, în temeiul convenţiei internaţionale sus-menţionate.Faţa de considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, invocată de Societatea de Gospodărie Locală – S.A. Baicoi în Dosarul nr. 2.657/1994 al Tribunalului Prahova – Secţia civilă.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 31 octombrie 1995.PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Doina Suliman–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește