DECIZIE Nr. 104*) din 2 noiembrie 1994

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 86 din 3 octombrie 1995.Mihai Constantinescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 4.819/1993, Tribunalul Prahova – Secţia civilă – a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 18/1991, precum şi a hotărîrilor Guvernului şi a deciziilor prefecturilor date în baza acestei legi. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul Duta Marin care, în susţinerea acesteia, în esenta, arata ca Legea nr. 18/1991: are un caracter politic, în contradictie cu actele colectivizarii-cooperativizarii, fiind în fapt legea desfiinţării cooperaţiei agricole, a decimarii cadrelor agricole şi a distrugerii potenţialului agrar al tarii; este zonala, nu naţionala, deoarece zona montană necooperativizata nu face parte din fondul funciar naţional şi nu se regaseste în registrul agricol; este dubla, în sensul că reglementările respective sunt cuprinse în Legea nr. 59/1974 şi în Decretul nr. 42/1990; are carente tehnice, organizatorice şi juridice, unele în contradictie cu prevederile constituţionale şi ale Declaraţiei Universale a Dreptului Omului, respectiv Convenţia europeană a drepturilor omului, cu pactele şi convenţiile internaţionale adiacente, şi anume: nu garantează proprietatea şi dreptul la proprietate conform art. 41 şi 135 din Constituţie, comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991, constituite în baza art. 11 şi 26 din Legea nr. 18/1991, neavînd nici o răspundere nici pentru stabilirea dreptului la proprietate funciară, nici pentru nerealizarea activului şi neplata pasivului; nu protejeaza interesele naţionale şi exploatarea resurselor naturale în concordanta cu interesul naţional, potrivit art. 134 din Constituţie; prin prevederile de la art. 14, 18, 20, 39 şi 43 contravine prevederilor art. 25 din Constituţie privind libera circulaţie, prevederilor art. 13 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia europeană a drepturilor omului; prevederile art. 95 şi ale art. 17 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 contravin celor ale art. 134 alin. (2) lit. b) şi c) din Constituţie, întrucît necesităţile economiei naţionale se satisfac numai de exploataţii agricole mari, viabile.Tribunalul Prahova nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia invocată.CURTEA,examinînd excepţia invocată, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Legii nr. 18/1991, raportate la dispoziţiile constituţionale, şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, 8 decembrie 1991, ca urmare a aprobării acesteia prin referendum. În consecinţa, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, ca faţă de orice alta lege preconstitutionala, s-ar putea pune numai problema abrogării prevederilor contrare dispoziţiilor constituţionale, în măsura în care acestea sunt aplicabile după intrarea în vigoare a Constituţiei. De aceea toate criticile formulate prin excepţia invocată, legate de motivele politice ce au condus la adoptarea legii, nu pot fi reţinute, întrucît vizează un proces legislativ preconstitutional, căruia deci nu i se poate aplica ordinea constituţională actuala.Cît priveşte "hotărârile Guvernului şi deciziile prefecturilor date în baza acestei legi", acestea nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale care, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, hotărăşte numai asupra neconstitutionalitatii legilor şi ordonanţelor.Prevederile art. 14, 18, 20, 39, 43 şi 94 din Legea nr. 18/1991, toate sub aspectul referitor la stabilirea domiciliului în localităţile în care titularii au primit teren, sunt apreciate prin excepţia invocată ca fiind în contradictie cu art. 25 din Constituţie, cu art. 13 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Art. 25 alin. (1) din Constituţie garantează dreptul la libera circulaţie în ţara şi în străinătate. Prevederile atacate ca neconstituţionale, în afară de faptul ca au fost adoptate înaintea intrării în vigoare a Constituţiei, nu sunt contrare art. 25 sus-menţionat, cît timp se referă la o condiţie necesară obţinerii terenului şi nu constituie o obligaţie legală de a nu mai putea părăsi localitatea, ceea ce ar fi contrar dreptului la libera circulaţie.Prin excepţia ridicată se invoca şi neconstituţionalitatea art. 95 din Legea nr. 18/1991, cu privire la care se susţine ca suprafaţa de teren atribuită cadrelor de specialitate, ce contravine art. 134 alin. (2) lit. b) şi c) din Constituţie.Conform acestor din urma prevederi constituţionale, statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară [lit. b)] şi stimularea cercetării ştiinţifice naţionale [(lit. c)]. Rezultă ca invocarea acestor prevederi din legea fundamentală în susţinerea neconstitutionalitatii art. 95 din Legea nr. 18/1991 sub aspectul enuntat este irelevanta.Cît priveşte suprafaţa de teren de 1,6 hectare atribuită recurentului în condiţiile art. 95 din Legea nr. 18/1991, aceasta este o problemă de aplicare a legii, deci de competenţa instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 18/1991, precum şi a hotărîrilor Guvernului şi a deciziilor prefecturilor date în aplicare acestei legi, urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.În consecinţa, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) art. 24 alin. (2) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 18/1991, precum şi a hotărîrilor Guvernului şi a deciziilor prefecturilor date în baza acestei legi, ridicată de recurentul Duta Marin, domiciliat în Ploiesti, str. Cameliei nr. 23 bis, bloc 138, ap. 33, judeţul Prahova, în Dosarul 4.819/1993 al Tribunalului Prahova.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 2 noiembrie 1994.PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește