DECIZIE nr. 104 din 13 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana Viorica Huzum şi Gheorghiu Venera în Dosarul nr. 12.563/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, de Beatrice Louise Vianu în Dosarul nr. 30.262/3/2005 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă, de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.275/302/2006 şi nr. 5.661/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de Agnes Wilhelmina Schwertner şi Elisabeta Schwertner în Dosarul nr. 5.324/C/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă şi de Wolfgang Dankwart Meister în Dosarul nr. 2.370/306/2006 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal se prezintă părţile Beatrice Louise Vianu, prin avocat Eugenia Crângariu, Marieana Ciocan, personal şi asistată de avocat Emilia Baron, Societatea Comercială "Ego – Line Impex" – S.R.L., prin avocat Hugo Vitzman, şi Elena Horodniceanu, prin avocat Daniel Cazacu-Ganea, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.181D/2006, nr. 2.225D/2006, nr. 2.282D/2006, nr. 2.307D/2006, nr. 2.404D/2006 şi nr. 2.470D/2006 au acelaşi obiect, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Apărătorii părţilor prezente şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.225D/2006, nr. 2.282D/2006, nr. 2.307D/2006, nr. 2.404D/2006 şi nr. 2.470D/2006 la Dosarul nr. 2.181D/2006, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Eugenia Crângariu solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Apărătorul părţii Marieana Ciocan solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Avocatul Daniel Cazacu-Ganea solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise în susţinere.Apărătorul Societăţii Comerciale "Ego – Line Impex" S.R.L. solicită respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Depune note scrise în susţinere.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 19 septembrie 2006, din 11 septembrie 2006, din 4 septembrie 2006, din 14 noiembrie 2006 şi din 4 decembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 12.563/4/2005, nr. 30.262/3/2005, nr. 5.275/302/2006, nr. 5.661/302/2006 şi nr. 2.370/306/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Secţia a V-a civilă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana Viorica Huzum, Gheorghiu Venera, Beatrice Louise Vianu, Elena Horodniceanu şi Wolfgang Dankwart Meister.Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.324/C/2006, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Agnes Wilhelmina Schwertner şi Elisabeta Schwertner.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), ale art. 16, 21, 24, 44, 53 şi 124, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece limitează în timp dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Secţia a V-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.181D/2006 şi în Dosarul nr. 2.225D/2006, apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.282D/2006, apreciază că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 contravin principiului neretroactivităţii legii, întrucât se aplică şi actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii, cu toate că aceste acte juridice rămân supuse reglementărilor legale aplicabile la data încheierii lor, iar în Dosarul nr. 2.404D/2006 instanţa de judecată nu a comunicat opinia sa cu privire la această excepţie.Tribunalul Timiş – Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.470D/2006, apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat recunoaşte fostului proprietar dreptul la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv, asigurând posibilitatea valorificării acestui drept în cadrul unui termen stabilit de legiuitor, din raţiuni ce ţin de evitarea unor stări de incertitudine în ce priveşte raporturile juridice privind dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001.Judecătoria Sibiu, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.470D/2006, consideră că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în faţa legii. În acest sens, arată că, deşi situaţia juridică a proprietarului care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpă rare a unui imobil în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este identică cu cea a proprietarului care atacă actul juridic de înstrăinare în temeiul art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005, pentru primul dintre proprietari termenul de prescripţie a dreptului la acţiune începe să curgă de la data „apariţiei legii”, în timp ce pentru cel de al doilea proprietar termenul de prescripţie curge de la data intrării în vigoare a legii sau, după caz, „de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate ridicată.Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că Legea nr. 10/2001 a fost modificată şi completată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 şi apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. În prezent, art. 50 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi conţinut.Obiectul excepţiei îl reprezintă, aşadar, prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, având următoarea redactare: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 1 alin. (5) – Statul român, art. 4 alin. (2) – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2), referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 Dreptul la apărare, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea, prin mai multe decizii, respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.Astfel, prin Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, Decizia nr. 308 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 mai 2006, Decizia nr. 573 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 31 octombrie 2006, şi Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilităţii şi a securităţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.Curtea a mai reţinut că imprescriptibilitatea unor drepturi, consfinţită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.Şi, în fine, analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, şi ale art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana Viorica Huzum şi Gheorghiu Venera în Dosarul 12.563/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, de Beatrice Louise Vianu în Dosarul nr. 30.262/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.275/302/2006 şi nr. 5.661/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de Agnes Wilhelmina Schwertner şi Elisabeta Schwertner în Dosarul nr. 5.324/C/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă şi de Wolfgang Dankwart Meister în Dosarul nr. 2.370/306/2006 al Judecătoriei Sibiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește