DECIZIE nr. 103 din 20 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Olivia Popa şi Otilia Alexandru în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001), Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Olivia Popa şi Otilia Alexandru într-o cauză comercială având ca obiect deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi lichidării.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorii susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor şi principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul persoanei la un proces echitabil. Apreciază, astfel, că judecătorul sindic devine incompatibil să participe la judecata cererii de atragere a răspunderii după pronunţarea mai multor hotărâri într-un dosar, exprimându-şi astfel părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată cu ocazia soluţionării fondului cererii de atragere a răspunderii, părţile nu mai pot formula apărări sau contesta actele deja întocmite sau hotărârile pronunţate în dosar, fiind introduse în cauză cu mult timp după deschiderea procedurii.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând în acest sens că judecătorul-sindic care a pronunţat o hotărâre în conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu numai că nu devine incompatibil, pentru acest motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la soluţionarea procedurii, stabilirea în această modalitate a atribuţiilor judecătorului-sindic fiind în conformitate cu cerinţele art. 16 şi art. 129 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens practica în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 1.003/2007 şi nr. 1.080/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 9: "Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta lege judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.”;– Art. 11 alin. (1) lit. g): "(1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: (…)g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 143-147."; … -Art. 12: "(2) Dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs."Art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la care art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 face trimitere, se află în titlul V „Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor”, cartea I– "Competenţa instanţelor de judecată", şi are următorul conţinut: "(2) De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 24 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Curtea constată că dispoziţiile art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei conţin norme de procedură, referitoare la modalitatea de repartizare către judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici a cauzelor având ca obiect procedura insolvenţei, la unele atribuţii principale ale judecătorului-sindic, respectiv la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 alin.1 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea judecătorilor, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs, de către judecătorul-sindic. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute de lege, astfel că, fără a încălca norme sau principii fundamentale, legiuitorul, în virtutea acestor prerogative constituţionale şi în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească, în parte, şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun, ca în cazul de faţă. Pe de altă parte, modalitatea de repartizare aleatorie şi în sistem informatizat a cauzelor, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 85/2006, nu poate încălca, în sine, accesul liber la instanţă, dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil, aşa cum pretind autorii excepţiei.De altfel, prin Decizia nr. 1.080 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 11 decembrie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, reţinând că, „în cadrul procedurii insolvenţei, sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind, însă, aplicabil art. 149 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia prevederile legale se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român şi ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei. Astfel, sunt respectate atât principiul constituţional al accesului la justiţie, cât şi cel al dreptului la apărare. Legiuitorul a avut în vedere, la instituirea lor, ocrotirea intereselor părţilor, în sensul de a se evita formularea şicanatorie a cererilor de recuzare, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuţiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impune desfăşurarea şi finalizarea procedurii insolvenţei. Judecătorul-sindic care a pronunţat o hotărâre, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nu numai că nu devine incompatibil pentru acest motiv, ci este obligat să efectueze în continuare actele impuse până la finalizarea procedurii”.Curtea constată că cele reţinute în decizia indicată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) lit. g) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Olivia Popa şi Otilia Alexandru în Dosarul nr. 38/3/2001 (778/2001) al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește