DECIZIE nr. 103 din 1 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Eugen Anton şi Stella Anton în Dosarul nr. 2.344/98/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal este inadmisibilă, iar cea a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.344/98/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Eugen Anton şi Stella Anton.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se prevede obligaţia plăţii taxei pe teren doar pentru persoanele care au concesionat terenuri de la primării, iar nu şi de la alte persoane juridice cu capital de stat.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Prin adresa înregistrată cu nr. 11.769 din 2 august 2010, Curtea Constituţională a solicitat instanţei de judecată exprimarea opiniei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004 cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au următorul cuprins: „Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a statuat că plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, de către concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, nu este de natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul este liber să stabilească impozite în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinită în cazul de faţă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţă a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între părţile interesate.De asemenea, prin Decizia nr. 209 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că textul criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situaţiile prevăzute de ipoteza normei respective. Pe de altă parte, principiul egalităţii în drepturi înscris în Constituţie priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără a institui egalitatea între cetăţeni şi autorităţile publice sau între cetăţeni şi stat sau unităţile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.Totodată, prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, Curtea a statuat că exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activităţi ori bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăşi, ca neconstituţională. Dimpotrivă, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă curentă, care corespunde fie necesităţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor raţiuni economice.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [… ] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare”, astfel încât o hotărâre a Guvernului nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Eugen Anton şi Stella Anton în Dosarul nr. 2.344/98/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește