DECIZIE nr. 102 din 9 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 227/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 227/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, excepţie ridicată de Marin Frunză.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 şi 126 din Constituţie, raportate la prevederile art. 6, 13, 14, 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece împotriva măsurii prin care instanţa de judecată solicită taxa judiciară de timbru justiţiabilul nu poate exercita calea de atac a recursului, iar soluţionarea cererii de reexaminare se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile de lege criticate reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, situaţie în care, nefiind vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, nu îşi găsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil. Aşa fiind, procedura aplicabilă în aceste cazuri, având ca finalitate satisfacerea imperativului celerităţii, este mai sumară şi, astfel, derogatorie de la dreptul comun. Instanţa arată că asupra dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prilej cu care a statuat că acestea sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 11 şi 20, raportate la dispoziţiile art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la unele dispoziţii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în acest sens invocând jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume deciziile nr. 42/2005 şi nr. 581/2005. De asemenea, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 1, 4, 15, 16, 24, 53 şi 124 din Constituţie, Guvernul apreciază că acestea nu pot fi primite, pe de o parte, pentru că nu sunt motivate, iar pe de altă parte, pentru că nu au o legătură cu cauza de faţă.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, în acest sens invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 42/2005. De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută nici critica privind înfrângerea art. 129 din Constituţie, întrucât condiţiile de exercitare a căilor de atac sunt prevăzute de norme juridice de drept procesual, o asemenea natură având şi textul dedus controlului de constituţionalitate în cauza de faţă.În sfârşit, arată că dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare nici celorlalte prevederi din Legea fundamentală şi din documentele juridice internaţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, modificate prin art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 18 alin. (3): "Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă."Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 1, privind statul de drept, art. 4, referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11, privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15, privind universalitatea, art. 16, care consacră egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 24, privind dreptul la apărare, art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124, privind înfăptuirea justiţie, şi art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti.În opinia autorului excepţiei sunt încălcate, de asemenea, şi prevederile art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, art. 13, privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14, privind interzicerea discriminării, şi art. 17, privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi o serie de prevederi cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 1, privind libertatea şi egalitatea în demnitate şi în drepturi, art. 2, privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării, art. 6, privind recunoaşterea calităţii de subiect de drept, art. 7, privind egalitatea în faţa legii şi protecţia împotriva oricărei discriminări, art. 8, privind accesul efectiv la instanţele judiciare, art. 10, privind procesul echitabil, şi art. 30, privind interpretarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare.În acest sens sunt Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2005, Decizia nr. 164 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 30 iunie 2005, şi Decizia nr. 581 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.113 din 9 decembrie 2005, prin care Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Cu acele prilejuri Curtea a constatat că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei de timbru, aşadar un incident procedural, prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată. În condiţiile în care în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia este guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, ca şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 227/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește