DECIZIE nr. 102 din 1 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Erich Weber în Dosarul nr. 6.200/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care face obiectul Dosarului nr. 983D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii nr. 1.385D/2010, nr. 1.647D/2010, nr. 1.843D/2010 şi nr. 2.342D/2010, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Critica a fost formulată de Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancă, Valerica Calciu, Maria Voichiţescu, Maria Lăpădat, Constantin Mărgăritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiţă, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Văduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgăbaia, Ştefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Şofei, Mihaela Niţulescu, Mariana Filipescu şi Societatea Comercială "Coda Serv" – S.R.L. din Reşiţa în dosarele nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 şi nr. 8.847/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi în Dosarul nr. 3.216/325/2010 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.385D/2010, nr. 1.647D/2010, nr. 1.843D/2010 şi nr. 2.342D/2010 la Dosarul nr. 890D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 3 noiembrie 2009, 23 aprilie 2010, 13 mai 2010 şi 23 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 6.200/299/2009, nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 şi nr. 8.847/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Erich Weber, Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancă, Valerica Calciu, Maria Voichiţescu, Maria Lăpădat, Constantin Mărgăritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiţă, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Văduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgăbaia, Ştefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Şofei, Mihaela Niţulescu şi Mariana Filipescu.Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.216/325/2010, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Coda Serv" – S.R.L. din Reşiţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată, în esenţă, că textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, cât şi cu cele ale art. 284 din Codul muncii care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncă în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se facă la sediul debitorului sau al terţului poprit. Întrucât în speţă sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limitează liberul acces la justiţie al salariaţilor creditori, care sunt nevoiţi să se deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată faţă de prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Faza executării silite este parte integrantă a procesului civil, iar statul trebuie să manifeste un deosebit interes în punerea efectivă în aplicare a drepturilor câştigate de părţi în instanţă.Judecătoria Timişoara apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. În condiţiile în care bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terţului poprit şi având în vedere că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, apare ca fiind justificată opţiunea legiuitorului pentru desemnarea executorului judecătoresc de la sediul debitorului sau al terţului poprit.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, se apreciază a fi încălcate şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a statuat că textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători ai unui titlu executoriu care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi.De asemenea, este nefondată şi critica autorilor excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Erich Weber, Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancă, Valerica Calciu, Maria Voichiţescu, Maria Lăpădat, Constantin Mărgăritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiţă, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Văduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgăbaia, Ştefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Şofei, Mihaela Niţulescu şi Mariana Filipescu în dosarele nr. 6.200/299/2009, nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 şi nr. 8.847/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, respectiv de Societatea Comercială "Coda Serv" – S.R.L. din Reşiţa în Dosarul nr. 3.216/325/2010 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește