DECIZIE nr. 101 din 14 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59, art. 59^1 şi art. 60 din Codul penal



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59, art. 59^1 şi art. 60 din Codul penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 7.420/55/2007 al Judecătoriei Arad – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care solicită şi comunicarea unei copii de pe decizia pe care o va pronunţa Curtea în această cauză.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.420/55/2007, Judecătoria Arad – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59, art. 59^1 şi art. 60 din Codul penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt discriminatorii. Astfel, autorul excepţiei, care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 10 ani, pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă, solicită să se dispună liberarea sa condiţionată după executarea fracţiei de pedeapsă prevăzută pentru liberarea condiţionată a minorilor şi a persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, care au fost condamnate pentru comiterea unei infracţiuni din culpă, la o pedeapsă mai mică de 10 ani închisoare. Practic, se solicită liberarea condiţionată după executarea celei mai mici fracţii de pedeapsă prevăzute de art. 59-60 din Codul penal, pentru acordarea liberării condiţionate, fără a se ţine seama de diferenţele instituite prin aceste dispoziţii legale pentru calculul fracţiei de pedeapsă, cu privire la care se susţine că sunt discriminatorii şi, prin urmare, neconstituţionale.Judecătoria Arad, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare. În motivarea punctului de vedere formulat se invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie – cauzele Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene împotriva Belgiei – 1968, Gaygusuz împotriva Austriei – 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei- 2004, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59, art. 59^1 şi art. 60 din Codul penal, având următorul cuprins:– Art. 59 (Liberarea condiţionată): "După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.";– Art. 59^1 (Liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă): "Cel condamnat pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpă poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.Dispoziţiile art. 59 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, liberarea condiţionată neputând fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin jumătate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.În cazul în care pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile art. 59.Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 60 (Liberarea condiţionată în cazuri speciale): "Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare.Cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.Persoanele prevăzute în alin. 2, condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă, pot fi liberate condiţionat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1.Dacă pedeapsa ce se execută este rezultată din concursul între infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate, se aplică dispoziţiile privind liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor intenţionate.Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.În toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.Dispoziţiile art. 59 alin. 4 se aplică în mod corespunzător."Se susţine că aceste texte de lege încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, ale art. 24 – Dreptul la apărare şi ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 1 – Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 3 – Interzicerea torturii, art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv, art. 17 – Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 – Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii acestor prevederi legale, în raport de aceleaşi critici formulate şi în prezenta cauză, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006.Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 59^1 şi 60 din Codul penal se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare, precum şi faptul că este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea condiţionată, aceasta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Toţi condamnaţii care satisfac condiţiile impuse de lege, fie sub aspectul fracţiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin încadrarea în unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de acelaşi tratament fără discriminări. O asemenea reglementare este în concordanţă cu principiul egalităţii, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, nu înseamnă "eo ipso" aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, aşa încât toate situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit.Soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 59 din Codul penal, în raport de care nu au fost formulate critici distincte.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59, art. 59^1 şi art. 60 din Codul penal, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 7.420/55/2007 al Judecătoriei Arad – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește