DECIZIE nr. 100 din 6 martie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Vadim Tighiev în Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, invocand în acest sens jurisprudenţa constanta a Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.237/2002, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Vadim Tighiev într-o cauza având ca obiect plângerea introdusă de acesta împotriva hotărârii prin care Oficiul Naţional pentru Refugiati i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile criticate ingradesc accesul liber la justiţie prin limitarea la o singura cale de atac împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiati, prin care i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat. Prin aceasta, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, se creează o discriminare faţă de persoanele care "nu au statut juridic asimilat cetăţenilor români".Tribunalul Bihor opineaza în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece acestea au fost instituite "tocmai pentru a asigura un acces largit la justiţie persoanelor ce solicita una din formele de protecţie prevăzute de lege şi care au beneficiat deja, în cadrul primei cereri analizate de Oficiul Naţional pentru Refugiati, de drepturile recunoscute de Constituţia României privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, interpretate prin prisma art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale". Reglementarea unei singure cai de atac în aceasta materie nu a fost instituită, asa cum, fără temei, susţine autorul excepţiei, în considerarea lipsei calităţii de cetăţean român, ci în considerarea unor situaţii deosebite şi pentru asigurarea celeritatii judecării cauzei. Dispoziţiile criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 261/2000).Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în aceasta materie (de exemplu, deciziile nr. 60/1993, 38/1998, 146/2001, 56/2002 şi nr. 175/2002), prin care s-a statuat ca accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000), aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001), cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: " (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevăd procedura de soluţionare a cererilor pentru acordarea statutului de refugiat, depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. Potrivit alin. (3) al art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii de respingere a cererii strainul poate depune plângere în termen de doua zile de la comunicare, soluţionarea acesteia fiind de competenţa judecătoriei în a carei raza teritorială îşi are sediul Oficiul Naţional pentru Refugiati. În felul acesta strainului căruia i s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat i se asigura accesul la justiţie, fiind deci nefondata susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie.Faptul ca legea nu permite exercitarea unei cai de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţa nu constituie o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie şi nici a altei prevederi constituţionale, întrucât dispoziţia legală criticata nu face distincţie între persoanele cărora li se aplică, ci urmăreşte asigurarea celeritatii procedurii, având în vedere urgenta impusa de natura cauzelor care fac obiectul dispoziţiilor criticate. De altfel, dispoziţia legală ce face obiectul excepţiei este de natura procedurala, iar, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată se stabileşte prin lege.Totodată, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile criticate prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 330 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 10 decembrie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. Neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare, ridicată de Vadim Tighiev în Dosarul nr. 3.237/2002 al Tribunalului Bihor.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește