DECIZIE nr. 100 din 26 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 4, 7 şi art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu din Braşov în Dosarul nr. 4.108/2001 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă Filofteia Ciobanu personal, constatandu-se lipsa Asociaţiei Proprietarilor AP nr. 55 din Braşov, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca motivele de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 22 ianuarie 2002, nu subzistă în prezenta cauza. Invoca şi neconstituţionalitatea art. 69 din Legea nr. 114/1996, modificat prin art. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998, precum şi neconstituţionalitatea art. 7 şi 4 din anexa nr. 2 la lege, dispoziţii în legătură cu care susţine ca încalcă art. 37 alin. (1) din Constituţie, referitor la principiul liberei asocieri.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât într-o cauza anterioară, în care aceeaşi parte a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 16/2002, care este definitivă şi obligatorie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.108/2001, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauza având ca obiect soluţionarea apelului declarat de aceasta împotriva Sentinţei civile nr. 4.177/2001 pronunţate în Dosarul nr. 21.936/2000, prin care Judecătoria Braşov a obligat-o la plata cotei-părţi din cheltuielile comune de întreţinere neachitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, republicată, sunt neconstituţionale în măsura în care îl declara nevinovat pe proprietarul pe care chiar statul, prin organele sale, l-a lipsit de venituri, fiind pus astfel într-o imposibilitate materială obiectivă de a-şi executa obligaţia de plată a cotei-părţi din cheltuielile comune de întreţinere. Textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, privind garantarea demnităţii omului şi a dreptatii ca valori supreme, ale art. 43, ce instituie obligaţia statului de a proteja social persoana lipsită de mijloace de existenta, precum şi celor ale art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Autorul excepţiei se considera ca fiind „victima abuzului de stat”, fiind înlăturat ilegal din funcţie şi din profesie în anul 1993 şi nefiind repus în drepturi nici până în prezent.Tribunalul Braşov apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii se arata, în esenta, ca textul de lege criticat, care nu exceptează de la plata cheltuielilor comune de întreţinere categoriile de persoane care nu realizează nici un fel de venit, nu încalcă prevederile constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar argumentele invocate în susţinerea acesteia "nu sunt decât motive de apărare care nu sunt de natura sa demonstreze ca textul art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, contravine vreunei dispoziţii constituţionale”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al căror conţinut este următorul: „Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”De asemenea, cu prilejul dezbaterilor în faţa Curţii Constituţionale a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 114/1996, modificat prin art. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998, precum şi neconstituţionalitatea art. 7 şi 4 din anexa nr. 2 la lege.În susţinerea excepţiei autorul acesteia a invocat încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 1. alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate." ;– Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai invoca şi încălcarea art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care prevede: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţa corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata următoarele:I. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, cu prilejul soluţionării excepţiei ridicate tot de către Filofteia Ciobanu în aceeaşi cauza, dar într-o cale de atac diferita şi cu o motivare identică celei din prezentul dosar. Prin decizia menţionată excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă pentru considerentele expuse în aceasta.Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioară de respingere a excepţiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.Ca atare, în cauza excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, urmează să fie respinsă ca inadmisibila, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 16 din 22 ianuarie 2002 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi.II. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 din Legea nr. 114/1996, modificat prin art. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 44/1998, precum şi ale art. 7 şi 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la lege, Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta „hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti”. Din aceste dispoziţii constituţionale şi legale rezultă ca o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale, sens în care aceasta s-a şi pronunţat, în mod constant, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998. În consecinţa, şi excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege urmează să fie respinsă, ca inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 4, 7 şi ale art. 31 alin. 2 din anexa nr. 2 la lege, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu din Braşov în Dosarul nr. 4.108/2001 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește