DECIZIE nr. 100 din 13 februarie 2007

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 21/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 149 din 1 martie 2007
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 256 17/06/1997
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 55
ActulREFERIRE LADECIZIE 139 19/11/1996
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei, asistat de avocat Dan Oancea, lipsă fiind Administraţia Naţională a Penitenciarelor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată. De asemenea, depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.886/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că "textul de lege criticat este discriminatoriu faţă de cei condamnaţi la deţinere pe viaţă, întrucât un condamnat care a împlinit vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiţionat după executarea a 15 ani de deţinere, iar cei care nu au această vârstă, numai după executarea a 20 de ani de detenţie", fiind astfel încălcate, în opinia sa, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind "Interzicerea discriminării".Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate se aplică condamnaţilor fără discriminări.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că aplicarea unui tratament diferenţiat persoanelor condamnate, în cazul liberării condiţionate, nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 20 de ani de detenţiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale.Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute în alin. 1".În opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind "Interzicerea discriminării".Examinând excepţia, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ar înfrânge principiul egalităţii în drepturi înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu pot fi primite. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate şi că pentru situaţii diferite se impun soluţii juridice diferite. Astfel, în Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a arătat că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă „eo ipso” aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, în Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, astfel încât toate situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite.Dispoziţiile legale criticate referitoare la instituirea unor condiţii pentru liberarea condiţionată a persoanelor condamnate la deţinere pe viaţă, respectiv după efectuarea a 20 de ani de deţinere, iar în cazul în care condamnatul a trecut de vârsta de 60 de ani, după executarea a 15 ani de deţinere, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată, precum şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei.Liberarea condiţionată nu este un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele lor penale.Nu se poate susţine, aşadar, că dispoziţiile art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 alin. 1 şi 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Tudor Remus în Dosarul nr. 7.886/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x