DECIZIE nr. 10 din 16 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 „privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România”



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 „privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România”, excepţie ridicată de Universitatea „Politehnica” din Timişoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecătoriei Timişoara.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 decembrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 30 mai 2000 Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, excepţie ridicată de Universitatea „Politehnica” din Timişoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecătoriei Timişoara, având ca obiect judecarea acţiunii civile introduse de Episcopia RomanoCatolica Timişoara împotriva pârâţilor Universitatea „Politehnica” din Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, pentru rectificarea Cărţii funciare nr. 13.144 Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 contravin dispoziţiilor art. 114 alin. (4), ale art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât nu a existat o situaţie obiectivă excepţionala care să justifice intervenţia Guvernului în sfera de competenţa a legislativului sau pentru „evitarea riscurilor determinate de situaţii excepţionale”, iar măsura de restituire a imobilului prevăzut la poziţia nr. 20 din anexa la ordonanţa încalcă „grav dreptul de proprietate al Universitatii lt; lt;Politehnica gt; gt; din Timişoara, drept dobândit în baza Legii nr. 84/1995„. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine ca în mod eronat la nr. crt. 20 din anexa la ordonanţa ca titular al dreptului de proprietate a fost trecut statul român, ignorandu-se Legea nr. 84/1995, astfel ca în realitate măsura de restituire apare ca „o naţionalizare, expropriere, trecere silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată legal dobândite, fără a avea vreun temei legal”. Se invoca totodată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, conform cărora „Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”, precum şi Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Timişoara, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considera, în legătură cu susţinerea potrivit căreia prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, ca excepţia este neîntemeiată. În ceea ce priveşte susţinerea ca ar fi fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, instanţa apreciază ca motivul invocat privind „caracterul de urgenta şi de necesitate a unor astfel de ordonanţe este relativ interpretabil”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei sale Guvernul arata ca a recurs la adoptarea ordonanţei de urgenta pentru motivele prezentate în nota de fundamentare a proiectului, "fiind în măsura sa aprecieze, potrivit Deciziei nr. 65/1995 a Curţii Constituţionale, motivele care legitimează constituţional adoptarea ordonanţei de urgenta în temeiul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie care prevăd ca Guvernul, în cazuri excepţionale, poate adopta ordonanţe de urgenţă”.În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, privind încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, Guvernul apreciază, referindu-se şi la Decizia nr. 234/1999 a Curţii Constituţionale, ca, "dacă imobilul prevăzut la poziţia 20 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 nu se afla în proprietatea statului, dispoziţiile acestei ordonanţe de urgenţă […] apar neconstituţionale […]”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 „privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România”, cu referire la nr. crt. 20 din anexa la aceasta ordonanţa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999.Conform art. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, „Imobilele, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora”. În anexa la ordonanţa de urgenţă, la care art. 1 face trimitere, la nr. crt. 20 se prevede: la coloana „Adresa imobilului” – „Timişoara, Piaţa Horatiu nr. 1, judeţul Timiş”; la coloana „Actul de proprietate” – „Extras C.F. nr. 23.431, nr. topo 1.204/1, 1.204/2”; la coloana „Titularul actual al dreptului de proprietate” – „Statul român”; la coloana „Destinaţia iniţială a imobilului” – „Liceul Teoretic Româno-Catolic”; la coloana „Folosinţă actuala a imobilului” – „Este folosit parţial de către Facultatea de Electrotehnica”; la coloana „Actul în baza căruia imobilul a intrat în proprietatea statului” – „Decretul nr. 176/1948„, iar la coloana „Observaţii” – „În clădire funcţionează şi o şcoala româno-catolica”.Se susţine ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 114 alin. (4) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, care au următorul cuprins:– art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; … – art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";– art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."Autorul excepţiei susţine în esenta ca imobilul de la nr. crt. 20 din anexa la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 este proprietatea sa şi deci Guvernul nu putea sa dispună prin ordonanţa de urgenţă restituirea către fostul proprietar a unui bun care nu îi apartinea. Pe de altă parte se arata ca în cauza nu erau întrunite nici condiţiile prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru emiterea ordonanţei de urgenta, întrucât „nu a existat o situaţie excepţionala care să justifice intervenţia Guvernului în sfera de competenţa a legislativului” şi nici „necesitatea luării unei măsuri cu caracter de urgenta care să reclame înlăturarea sau evitarea riscurilor determinate de situaţii excepţionale”.I. În legătură cu critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea observa ca susţinerea autorului excepţiei, care îşi întemeiază dreptul de proprietate pe dispoziţiile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, este contrară prevederilor anexei la Ordonanţa de urgenta nr. 83/1999. Astfel, la nr. crt. 20 din anexa la ordonanţa, în coloana „Titularul actual al dreptului de proprietate” este menţionat „Statul român”, iar nu Universitatea „Politehnica” din Timişoara, iar în coloana „Actul în baza căruia a intrat în proprietatea statului” este indicat „Decretul nr. 176/1948„.Curtea constata ca, deşi din actele dosarului nu rezultă ca s-ar fi invocat ca temei al dreptului de proprietate pretins un anumit text din Legea nr. 84/1995, autorul excepţiei de neconstituţionalitate înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 166 alin. (4) din această lege, dispoziţii potrivit cărora „Baza materială a instituţiilor de învăţământ superior de stat este de drept proprietatea acestora […]”, precum şi de dispoziţiile art. 166 alin. (2) din lege, conform cărora „[…] baza materială a învăţământului cuprinde: spaţii pentru procesul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică […]”.Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.În speta însă solicitarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate are ca obiect constatarea de către Curtea Constituţională a unei stări de fapt, ceea ce nu intră în competenţa jurisdicţiei constituţionale.Totuşi Curtea observa ca după sesizarea sa a fost adoptată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995 (ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000), care, prin art. I pct. 3, a introdus la art. 166 alineatul (4^6) având următorul cuprins: „Terenurile şi clădirile preluate în mod abuziv de stat după data de 4 septembrie 1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului în condiţiile legii şi pot face obiectul unor acte normative de restituire.”II. Referitor la critica prin care se invoca neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie la emiterea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, Curtea Constituţională constata ca în Nota de fundamentare care însoţeşte ordonanţa caracterul de urgenta este justificat prin starea imobilelor la care ordonanţa se referă, care sunt fie „într-o faza avansată de degradare”, fie „susceptibile a fi privatizate”, iar pe de altă parte, se invoca obligaţiile asumate de România, printre care este şi cea a restituirii bunurilor comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Totodată în Nota de fundamentare se menţionează că „până la reglementarea generală a situaţiei prin lege, asa cum acest lucru a fost afirmat şi în cadrul lucrărilor sesiunii de primavara a anului 1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Guvernul şi-a propus sa restituie câteva clădiri cu valoare simbolica, asa cum a procedat şi cu unele imobile aparţinând comunităţii evreiesti, prin Legea nr. 140/1997 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 21/1997, respectiv prin Ordonanţa de urgenta nr. 13/1998„.În legătură cu aceasta din urma precizare referitoare la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13/1998 „privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România” (având un obiect asemănător cu cel al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000. Cu acel prilej Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, referitor la nerespectarea condiţiilor prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituţie, ca „elementele cuprinse în Nota de fundamentare a ordonanţei, coroborate cu faptul notoriu al întârzierii măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de regimul dictaturii comuniste, sunt de natura să justifice emiterea acestei ordonanţe de urgenţă, în condiţiile prevăzute la art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituţie”.Aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi în cazul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999, la care se referă cauza de faţa, deoarece, pe de o parte, obiectul celor două ordonanţe este asemănător, iar pe de altă parte, nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii.De altfel la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de faţa.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 „privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România”, excepţie ridicată de Universitatea „Politehnica” din Timişoara în Dosarul nr. 8.213/2000 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește