DECIZIE nr. 10 din 14 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Feke Şerban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate sunt norme de procedura, iar conform prevederilor constituţionale ale art. 125 şi 128, competenţa de reglementare a acestora aparţine în exclusivitate legiuitorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.087/2002, Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Feke Şerban într-o cauza având ca obiect judecarea unei contestaţii în anulare formulate de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2), precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "reglementează extrem de sumar şi lapidar procedura de judecată a contestaţiei în anulare", fără să fie posibila reevaluarea fondului în cadrul contestaţiei în anulare. Conform susţinerilor autorului, textul criticat "nu permite ca să se procedeze la o rejudecare prin punerea în situaţia anterioară, pentru că nu se prevede o faza de admitere în principiu, care să oblige instanţa la anularea hotărârii şi la repunerea părţilor în starea de recurs".Tribunalul Bihor – Secţia civilă considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul excepţiei nu invoca nelegitimitatea contestaţiei în anulare, ci susţine, fără temei, ca în cadrul acestei cai extraordinare de atac nu poate fi reevaluat fondul. Totodată, apreciază ca, desfiintand hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare, se procedează la o noua rejudecare a cauzei, "în starea în care se afla înainte de pronunţarea hotărârii desfiinţate", întrucât, în caz contrar, ar insemna sa rămână "nesolutionata sau lipsită de un grad de jurisdicţie".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată se stabileşte prin lege, iar aspectele referitoare la procedura de judecată a contestaţiei în anulare sunt reglementate prin dispoziţiile art. 317-321 din Codul de procedură civilă.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate reglementand procedura contestaţiei în anulare, ca o cale extraordinară de atac, care se judeca după regulile de judecată din faţa instanţei de fond sau, după caz, a instanţei de recurs. Din perspectiva prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128, se retine ca Legea fundamentală a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii şi a căilor de atac.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece competenţa exclusiva de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti aparţine legiuitorului care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale de procedura, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale. Faptul ca dispoziţiile criticate nu prevăd o procedură detaliată a judecării contestaţiei în anulare nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate, deoarece controlul de constituţionalitate poate avea ca obiect numai dispoziţii legale în vigoare, nu şi omisiuni legislative. Referitor la dreptul la un proces echitabil, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr. 73/1996, în sensul practicii europene, ca acesta nu presupune existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac şi exercitarea acestor cai de atac de către toate părţile din proces.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 320 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 122 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile criticate de autor au următorul conţinut:– Art. 320: "Contestaţia se judeca de urgenta şi cu precădere.Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.Hotărârea data în contestaţie este supusă aceloraşi cai de atac ca şi hotărârea atacată."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2), în conformitate cu care: "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale", precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea sa în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil […]."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile criticate sunt incluse în cap. I^1 – Contestaţia în anulare al titlului V – Căile extraordinare de atac al cărţii II – Procedura contencioasă din Codul de procedură civilă şi reglementează, în cadrul procesului civil, contestaţia în anulare, cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Curtea retine ca aceasta cale de atac nu are caracter devolutiv, în cadrul contestaţiei în anulare nu se judeca acţiunea ca atare şi nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecaţii, ci se verifica dacă judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenţa şi a celor referitoare la citarea părţilor – în cazul contestaţiei în anulare obişnuite -, precum şi dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau dacă instanţa de recurs a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare – în cazul contestaţiei în anulare speciale. Judecarea contestaţiei în anulare se face după regulile de la instanţa de fond, iar dacă este vorba de o decizie a instanţei de recurs, potrivit regulilor aplicabile în faţa acestei instanţe, în caz de admitere, se va anula hotărârea atacată şi se va proceda la rejudecarea cauzei, după caz, de către instanţa care a admis contestaţia în anulare sau de către instanţa competenţa. Asadar, susţinerile autorului excepţiei, conform cărora "textul nu permite ca să se procedeze la o rejudecare prin punerea părţilor în situaţia anterioară", sunt neintemeiate şi urmează să fie respinse.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la reglementarea "extrem de sumară şi lapidara" a procedurii de judecată a contestaţiei în anulare, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”.Întrucât, în cadrul procedurii extraordinare a contestaţiei în anulare, ca şi în cadrul fazelor obişnuite ale procesului, părţile beneficiază de toate garanţiile legale ale unui proces echitabil, Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale la care face referire autorul excepţiei şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Feke Şerban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent, Ioana Marilena Chiva────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește