DECIZIE Nr. 1*) din 9 ianuarie 1996

––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 21 mai 1996.Antonie Iorgovan – preşedinteCostica Bulai – judecătorMihai Constantinescu – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:Prin Încheierea din 16 octombrie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 11.384/1995, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatul Constantinescu Gheorghe.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile respective sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie, astfel ca ele sunt abrogate potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, situaţie în care nu mai exista temei legal pentru menţinerea arestării sale preventive.În opinia exprimată instanţa considera ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, care se referă la "arestarea inculpatului în cursul judecaţii", sunt constituţionale, fiind în concordanta cu prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie. Astfel, instanţa, când dispune arestarea preventivă, are totdeauna posibilitatea ca măsura respectiva sa nu depăşească 30 de zile, prin acordarea unor termene de judecată înăuntrul acestei limite de timp, putind menţine de fiecare data măsura arestării. De altfel, instanţa apreciază ca în cauza nici nu se poate invoca excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, deoarece în speta se pune problema legalităţii menţinerii arestării preventive dispuse anterior sesizării instanţei, reglementată de art. 300 ultimul alineat din Codul de procedură penală care prevede că "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima zi de înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii acestei măsuri". Examinînd şi prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, instanţa constata ca acestea se referă la arestarea, prelungirea arestării, eliberarea arestatului, nu însă şi la menţinerea arestării preventive, măsura prevăzută în art. 300 ultimul alineat din Codul de procedură penală.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate sub aspectul constituţionalităţii, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate.În legătură cu excepţia invocată, este de menţionat ca art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, a constatat ca dispoziţiile art. 149 ultimul alineat din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării dispusă de instanţa în cursul judecaţii poate depăşi 30 de zile fără a fi necesară prelungirea, în condiţiile art. 23 din Constituţie.În acest sens, s-a reţinut ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală trebuie interpretate în corelatie cu acelea din art. 23 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora durata arestării este de cel mult 30 de zile. Textul din Constituţie se referă la arestare, în general, astfel ca prevederile sale trebuie respectate ori de cîte ori se dispune arestarea unei persoane, măsura ce afectează grav libertatea acesteia, indiferent când se produce, în faza de urmărire penală sau în cursul judecării cauzei. Asa fiind, s-a statuat ca la expirarea termenului de 30 de zile instanţa are obligaţia constituţională sa verifice, din oficiu, dacă se mai impune menţinerea arestării preventive şi, în caz afirmativ, sa dispună prelungirea acesteia cu încă cel mult 30 de zile. Dacă subzistă motivele arestării după expirarea acestui termen, instanţa are posibilitatea, în aceleaşi condiţii prevăzute de art. 23 din Constituţie, sa prelungească durata arestării, dar de fiecare data până la cel mult 30 de zile.Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Totodată, este de menţionat ca, în conformitate cu prevederile art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept. De aceea o prevedere legală declarata neconstitutionala, ca în speta, nu mai poate face obiectul unei noi analize a conformitatii sale cu Constituţia, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995.Faptul ca, în cauza de faţa, instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului în temeiul art. 300 din Codul de procedură penală, dispusă în faza de urmărire penală, nu are nici o relevanta în ce priveşte dispoziţiile art. 149 alin. 3 din acelaşi cod, ce fac obiectul excepţiei, deoarece menţinerea stării de arest este echivalenta, sub aspectul garanţiilor constituţionale ale libertăţii individuale, cu luarea acestei măsuri în cursul judecaţii.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, invocată de inculpatul Constantinescu Gheorghe în Dosarul nr. 11.384/1995 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 9 ianuarie 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Antonie IorgovanMagistrat-asistent,Constantin Burada–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește