DECIZIE nr. 1 din 18 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 556/2004 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal este prezentă partea Neculai Ţuţoi, personal şi asistată de avocat Mircea Ciobotaru, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii Neculai Ţuţoi, având cuvântul pe fond, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât aceasta a fost invocată într-o cale de atac ce nu putea fi exercitată potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 556/2004, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Eugen Surdeanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva Deciziei penale nr. 123 din 1 martie 2004 a Tribunalului Vrancea, prin care această instanţă a respins apelul declarat de acesta împotriva încheierii pronunţate la data de 16 ianuarie 2004 de Judecătoria Focşani [prin care se admisese plângerea formulată de petentul Neculai Ţuţoi şi se desfiinţase ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c)], cu motivarea că încheierea poate fi atacată cu apel numai o dată cu fondul cauzei, în condiţiile arătate de art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, şi nu separat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 53 din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care instanţa admite cererea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum s-a prevăzut pentru cazurile în care respinge plângerea şi menţine soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată ori admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate invocată ca fiind nefondată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece exercitarea în condiţii diferite a căilor de atac se face în temeiul competenţei exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Astfel, în cazul plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care instanţa rezolvă plângerea se face în condiţii de egalitate juridică, fără ca vreuna din condiţiile de exercitare a căilor de atac să fie întemeiată pe vreunul din criteriile nediscriminării menţionate la art. 4 din Constituţie.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece exercitarea căilor de atac împotriva încheierii prin care instanţa a admis plângerea împotriva ordonanţei sau rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: "Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii: […] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător".Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Astfel, referitor la încălcarea prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală a art. 16 alin. (1) din Constituţie, se reţine că nu se creează în realitate nici o discriminare în folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, se precizează că, atunci când instanţa "reţine cauza spre rejudecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac" se aplică în mod corespunzător.Rezultă că încheierea prin care instanţa admite plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată poate fi atacată cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigurându-se pe deplin egalitatea părţilor în exercitarea căilor de atac, fără a se institui nici o discriminare ori un privilegiu în folosirea căilor de atac în cazul menţionat.Pe de altă parte, faptul că legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac separată şi împotriva încheierii prin care s-a admis plângerea privind rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată, astfel cum aceasta este reglementată în alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală pentru hotărârile pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al aceluiaşi articol, nu poate fi considerat contrar Constituţiei, deoarece, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Rezultă că este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate. De altfel, prevederea unei căi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost nejustificată, întrucât prin această încheiere nu se soluţionează procesul, ci se începe procedura de judecată a cauzei, în cursul căreia părţile au posibilitatea să-şi apere drepturile şi interesele prin mijloacele prevăzute de lege, inclusiv prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinţei ce se va pronunţa după încheierea dezbaterilor.Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în exercitarea controlului, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Or, autorul excepţiei solicită tocmai completarea prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, solicitare contrară atât dispoziţiilor menţionate, cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 60 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, referitoare la îngrădirea prin art. 278^1 din Codul de procedură penală a accesului liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că şi această critică este lipsită de temei, deoarece, potrivit textului de lege criticat, atunci când instanţa "reţine cauza spre rejudecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac" se aplică în mod corespunzător. Or, această dispoziţie nu poate fi considerată neconstituţională, deoarece nu îngrădeşte, ci permite accesul liber la justiţie.Se mai constată că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei de faţă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 441 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2004). Argumentele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, ridicată de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 556/2004 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește