DECIZIE nr. 1 din 18 ianuarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 131/1996 şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 131/1996 şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Crissmarc” S.R.L. din Babadag în Dosarul nr. 639/1999 al Judecătoriei Babadag.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Societatea Comercială "Crissmarc" – S.R.L. din Babadag şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Tulcea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata, având în vedere ca dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se în sensul constituţionalităţii lor, iar în cauza de faţa nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 639/1999, Judecătoria Babadag a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 131/1996 şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Crissmarc” – S.R.L. din Babadag într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de contravenţie încheiat de Garda financiară Tulcea.În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile art. 5 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 8, precum şi cele ale art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 131/1996 şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1998, sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece în actualul context economic obligaţia impusa agenţilor economici de a-şi efectua operaţiunile de încasări şi plati, prin intermediul societăţilor comerciale bancare, cu instrumente de plată fără numerar creează o vădită inegalitate între persoanele fizice şi persoanele juridice, sub aspectul ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.Exprimandu-şi opinia instanţa de judecată a reţinut ca dispoziţiile art. 5 alin. 8 şi ale art. 6 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, nu au relevanta pentru soluţionarea cauzei. Or, în conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată numai asupra unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa de care depinde soluţionarea cauzei. În consecinţa, instanţa constata ca excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată numai cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 5 alin. 1 din ordonanţa menţionată prevede că, pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plati către persoane juridice se pot efectua numai prin instrumente de plată fără numerar, iar alin. 2 lit. c), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 88/1998, stabileşte plafonul zilnic maxim al plăţilor efectuate în numerar între persoanele juridice la 30.000.000 lei. Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, a fost emisă pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale a agenţilor economici şi priveşte statutul juridic al persoanelor juridice, societăţi comerciale. Art. 41 alin. (2) din Constituţie, se arata în continuare în opinia instanţei de judecată, prevede că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Principiul egalităţii nu înseamnă însă uniformitatea reglementărilor în materia proprietăţii private, cu atât mai mult cu cat art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie prevede expres ca limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aceasta înseamnă ca legea poate institui anumite limite ale dreptului de proprietate în considerarea anumitor interese generale economice. Prevederile legale aplicabile persoanelor juridice, care formează statutul juridic al acestora, nu pot fi aceleaşi cu cele privind persoanele fizice având calitatea de cetăţean. Prin urmare, societăţile comerciale trebuie să respecte o disciplina financiară fără de care ar fi afectată întreaga economie naţionala. De asemenea, instanţa de judecată arata ca asupra constituţionalităţii art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, începând cu Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1997, stabilind ca aceste dispoziţii sunt justificate de interese de ordin general, iar statul are obligaţia sa acţioneze pentru apărarea acestor interese. Agenţii economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu interesul general. În consecinţa instanţa apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea Comercială „Crissmarc” – S.R.L. din Babadag este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, cu modificările şi completările ulterioare, este neîntemeiată. Obligaţia persoanelor juridice de a-şi derula operaţiunile de încasări şi plati numai potrivit art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din ordonanţa este justificată de interesul general pentru întărirea disciplinei financiar-valutare şi evitarea evaziunii fiscale. Se menţionează, de asemenea, ca Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constitutiuonala, prin Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, a statuat ca „Potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia sa acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanta cu interesul public, la care statul este obligat sa vegheze”. Prin aceeaşi decizie Curtea s-a pronunţat în sensul că nu sunt incalcate prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 constituind chiar o aplicare legală a acestor prevederi constituţionale, întrucât în conţinutul lor se referă la garantarea dreptului de proprietate, în limitele şi în condiţiile legii, precum şi la ocrotirea în mod egal, prin lege, a proprietăţii private, indiferent de titular. De altfel, Curtea Constituţională a considerat, prin Decizia nr. 599 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, ca „Stabilirea unui plafon pentru efectuarea plăţilor sau încasărilor în numerar între persoanele juridice nu reprezintă o problemă de contencios constituţional, ci una de politica legislativă, ea fiind de atributul exclusiv al legiuitorului”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 131/1996 şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1998, prevederi care au următorul cuprins: „Pentru întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale, operaţiunile de încasări şi plati între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar.Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plati în numerar în următoarele cazuri: […..]c) plati către persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de maximum 30.000.000 lei." … Autorul excepţiei considera ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."Constituţionalitatea acestor prevederi legale a mai fost examinata de Curtea Constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 10 iulie 1998, s-a statuat ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 constituie chiar o aplicare a acestor prevederi constituţionale, întrucât în conţinutul lor se referă la garantarea dreptului de proprietate, în limitele şi în condiţiile legii, precum şi la ocrotirea, în mod egal, prin lege, a proprietăţii private, indiferent de titular. Pe de altă parte, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia sa acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanta cu interesul public la care statul este obligat sa vegheze.Curtea Constituţională constata, de asemenea, ca dispoziţiile criticate nu instituie nici o discriminare faţă de persoanele fizice, deoarece ele sunt aplicabile tuturor agenţilor economici, indiferent ca sunt persoane fizice sau persoane juridice. În argumentarea susţinerilor sale autorul excepţiei invoca prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1997. Curtea Constituţională constata însă ca acestea cuprind reglementări diferite de cele care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume reglementări privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar pentru a determina atragerea de depuneri de către această categorie de persoane şi totodată pentru a le asigura economiile, iar nicidecum reglementări privind operaţiunile de încasări şi plati, care fac obiectul Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996. Garantarea depozitelor persoanelor juridice face însă obiectul unei reglementări specifice, prevăzută la art. 40 şi 43 din Legea bancară nr. 58/1998. În aceste condiţii Curtea constata ca se justifica existenta unor reglementări diferite în cazul unor situaţii diferite. De aceea o măsura financiară luată pentru o categorie de persoane nu poate avea semnificatia unui privilegiu sau a unei discriminări, ea fiind destinată în exclusivitate unei bune şi eficiente utilizări a resurselor financiare aparţinând persoanelor juridice. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, care a statuat ca tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinţa ca aplicarea legii sa nu atragă privilegii sau discriminări.Totodată, astfel cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 599 din 9 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, stabilirea unui plafon pentru efectuarea plăţilor sau încasărilor în numerar între persoanele juridice nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de politica legislativă, ea fiind de atributul exclusiv al legiuitorului.Considerentele şi soluţiile pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care ar putea justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 1 şi alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 131/1996 şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1997 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 88/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Crissmarc” – S.R.L. din Babadag în Dosarul nr. 639/1999 al Judecătoriei Babadag.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește