DECIZIE nr. 1 din 15 ianuarie 1998

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 94 din 27 februarie 1998
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 253 17/06/1997
ActulREFERIRE LAOUG 10 19/04/1997 ART. 11
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorPaula C. Pantea – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Banca Română pentru Dezvoltare _ S.A. şi de Societatea Comercială "OLFIL" – S.A. Oltenita împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 253 din 17 iunie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 decembrie 1997, în prezenta Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 16 decembrie 1997, apoi la 19 decembrie 1997 şi apoi pentru data de 15 ianuarie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 253 din 17 iunie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut, în esenta, următoarele:– Guvernul poate, prin ordonanţe, sa reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta;– ordonanţa de urgenţă este justificată de un caz excepţional, astfel cum a fost definit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/1995, şi anume evitarea unei grave atingeri aduse interesului public, care, în speta, ar fi dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar şi a diminuării pierderilor din economie, ale căror consecinţe sunt mai grave în procesul actual inflationist. Pe calea excepţiei nu se contesta necesitatea şi justificarea măsurilor adoptate prin ordonanţa, ci numai abrogarea unei legi anterioare, care are, în esenta, acelaşi scop de a preveni şi inlatura blocajul financiar;– prin însuşi faptul ca a fost publicată, reiese ca ordonanţa a fost depusa în prealabil la Parlament, deoarece, potrivit art. 78 din Constituţie, legea intră în vigoare pe data publicării ei în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă este condiţionată de depunerea sa prealabilă spre aprobare;– dispoziţia referitoare la taxa de timbru din legea abrogată prin textul atacat nu este de domeniul legii organice;– aspectul legat de cuantumul taxei de timbru care trebuie plătit, în speta, nu poate fi cercetat de către Curtea Constituţională, fiind de atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti, chemată să aplice legea.Împotriva acestei decizii au declarat recurs Banca Română pentru Dezvoltare – S.A. şi Societatea Comercială "OLFIL" – S.A. Oltenita.Prin recursul declarat de către Banca Română pentru Dezvoltare – S.A. se invoca următoarele motive de recurs:a) încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, în ceea ce priveşte aprecierea unui caz excepţional care să justifice intervenţia Guvernului printr-o ordonanţa de urgenţă. Se considera ca intervenţia Guvernului s-ar justifica numai în situaţia în care legislativul nu ar putea sa adopte el însuşi măsurile respective şi nici nu ar putea abilita Guvernul pentru aceasta;b) depunerea ordonanţei de urgenta la Parlament nu constituie doar o condiţie prealabilă intrării în vigoare, ci constituie chiar momentul intrării în vigoare a ordonanţei. Asa fiind, din moment ce nu rezultă din Monitorul Oficial al României când a fost depusa la Parlament, nu se cunoaşte cu certitudine data intrării în vigoare, ceea ce constituie motiv de neconstituţionalitate;c) ordonanţa ar fi trebuit sa reglementeze expres situaţiile tranzitorii, în ce priveşte aplicarea legii în timp, deoarece instanţele nu procedează în mod unitar.Societatea Comercială "OLFIL" – S.A. Oltenita, în motivarea recursului, susţine ca:a) suportarea taxelor de timbru pentru cererile introduse la instanţe înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei nu este o problemă de succesiune a legilor în timp, ca o modalitate de interpretare a legii, de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, ci constituie o problemă de constituţionalitate în măsura în care instanţele atribuie un efect retroactiv Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997;b) motivarea deciziei de fond, în sensul că ordonanţa ar avea drept scop prevenirea şi înlăturarea blocajului financiar, precum şi reducerea presiunii inflationiste, nu este corecta, deoarece ea a păstrat aspectul negativ din Legea nr. 76/1992, şi anume executarea silită după regulile dreptului comun, dar a înlăturat şi aspectul pozitiv din menţionată lege şi anume plata taxei de timbru redusă, sporind astfel debitul care trebuie recuperat cu încă 10% .În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere transmis de către Guvern se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută, arătând, în esenta, ca:– prin ordonanţe Guvernul poate modifica sau abroga o lege în vigoare, în condiţiile art. 114 din Constituţie;– adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 s-a făcut în condiţii de urgenta, deoarece îşi are fundamentarea pe necesitatea şi urgenta unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri interesului public, respectiv evitarea blocajului financiar şi diminuarea pierderilor din economie;– obligaţia de depunere a ordonanţei la Parlament a fost respectata, iar faptul ca a fost publicată în Monitorul Oficial al României dovedeşte acest lucru;– stabilirea taxelor de timbru este de domeniul legii ordinare, astfel ca textul atacat ca neconstitutional nu era de domeniul legii organice;– interpretarea legii este un atribut exclusiv al instanţelor judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 şi ale Legii nr. 151 din 24 iulie 1997 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivele de recurs sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează;Decizia atacată a apreciat ca ordonanţa de urgenţă este justificată de un caz excepţional, astfel cum a fost definit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/1995, care, în esenta, a reţinut ca intervenţia Guvernului pe calea ordonanţei de urgenta, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se poate fundamenta pe necesitatea şi urgenta reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Motivarea din decizia atacată fiind conformă cu jurisprudenta Curţii Constituţionale şi neintervenind nici un element care să facă necesară reconsiderarea acesteia, instanţa de recurs inlatura ca nefondata critica ce se aduce prin primul motiv invocat de către Banca Română pentru Dezvoltare – S.A. Nu poate fi reţinut nici motivul invocat de către Societatea Comercială "OLFIL" – S.A. Oltenita, în sensul că ordonanţa nu ar avea drept efect prevenirea şi înlăturarea blocajului financiar, precum şi reducerea presiunii inflationiste. Curtea este indreptatita sa verifice numai constituţionalitatea ordonanţei, iar nu sa aprecieze dacă măsurile adoptate prin aceasta şi care nu sunt contrare Constituţiei produc sau nu efectele scontate.Cat priveşte motivul privind neconstituţionalitatea ordonanţei atacate datorită faptului că nu se cunoaşte cu certitudine data intrării sale în vigoare, este de reţinut ca, într-adevăr, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenta are loc după depunerea ei spre aprobare la Parlament. Dar textul trebuie corelat şi cu prevederea constituţională înscrisă în art. 107 alin. (4), care stabileşte ca nepublicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului atrage inexistenta acestora. Din verificările efectuate de către instanţa de recurs rezultă ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 a fost depusa la Senat la data de 21 aprilie 1997, fiind înregistrată sub nr. 295 din 21 aprilie 1997, şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997. Asa fiind, nici acest motiv de recurs nu poate fi reţinut. Pentru a se evita însă pe viitor discuţii în legătură cu acest aspect, Curtea Constituţională apreciază ca este necesar ca la publicarea ordonanţelor de urgenta să se menţioneze data de depunere la Parlament, dându-se astfel posibilitatea verificării de către orice persoană interesată a respectării cerinței prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie.Motivele referitoare la inexistenta unor dispoziţii tranzitorii şi la aplicarea retroactivă a dispoziţiilor ordonanţei de către unele instanţe nu pot fi nici ele primite, deoarece problema aplicării legilor în timp este de resortul instanţelor judecătoreşti, Cunoscând data abrogării unui act normativ şi data intrării în vigoare a reglementării noi, judecătorul va stabili la speta care este prevederea pe care o va aplica. În cazul în care partea este nemultumita de soluţia judecătorului, inclusiv dacă acesta a aplicat retroactiv o dispoziţie legală, ea poate exercita în faţa instanţelor judecătoreşti superioare căile de atac prevăzute de lege. Nici chiar dacă instanţele judecătoreşti nu procedează unitar, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa în aceasta problema, ea putând fi soluţionată în condiţiile legii.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursurile declarate de Banca Română pentru Dezvoltare – S.A. şi de Societatea Comercială "OLFIL" – S.A. Oltenita împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 253 din 17 iunie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 15 ianuarie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Maria Bratu–––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x