DECIZIE nr. 1.708 din 17 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florea Stănescu în Dosarul nr. 967/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală, de Liviu Opriş în Dosarul nr. 1.018/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie şi de Riciard Timofte în Dosarul nr. 05.570/86/2009 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.807D/2009, nr. 6.808D/2009 şi nr. 7.061D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 6.808D/2009 şi nr. 7.061D/2009 la Dosarul nr. 6.807D/2009, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 967/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florea Stănescu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.Prin Încheierea din 21 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.018/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Liviu Opriş cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care au fost respinse cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive.Prin Încheierea din 9 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 05.570/86/2009, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Riciard Timofte cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de încetare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv, în subsidiar, de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, respectiv dreptul oricărei persoane arestate sau deţinute de a introduce un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală, deoarece împiedică exercitarea oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive. Autorul excepţiei, Riciard Timofte, are în vedere şi faptul că, spre deosebire de măsura arestului preventiv, în cazul măsurilor preventive restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a nu părăsi ţara) nu este reglementată nici verificarea periodică a legalităţii şi temeiniciei lor.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală, respectiv Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autori, făcând trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 156/2007, nr. 779/2006 şi nr. 486/2007.Curtea de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume la deciziile nr. 15/2005, nr. 779/2006, nr. 156/2007, nr. 486/2007, nr. 672/2008 şi nr. 1.139/2008.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierilor de sesizare din 10 şi 21 august 2009, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorilor excepţiei reiese însă că aceştia critică doar teza finală a textului de lege menţionat. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: „[…] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 5 paragraful 4 referitoare la dreptul oricărei persoane arestate sau deţinute de a introduce un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală, respectiv ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 779 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, şi prin Decizia nr. 1.139 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florea Stănescu în Dosarul nr. 967/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală, de Liviu Opriş în Dosarul nr. 1.018/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie şi de Riciard Timofte în Dosarul nr. 05.570/86/2009 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește