DECIZIE nr. 1.702 din 17 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Alina-Liliana Savin, Virginia-Mariana Dimitriu şi Raluca-Elena Zară în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 302/44/2009, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Alina-Liliana Savin, Virginia-Mariana Dimitriu şi Raluca-Elena Zară într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 sunt neconstituţionale, în măsura în care sunt interpretate peste normele şi jurisprudenţa comunitară, iar termenul de prescripţie extinctivă curge în pofida faptului că nu se poate imputa vreo culpă creditorului şi chiar în condiţiile în care norma din care rezultă dreptul nu este accesibilă şi previzibilă. În acest sens fac referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, Rotaru contra României, 2000, şi altele. Solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la următoarele aspecte: care este instanţa naţională competentă să se pronunţe asupra conformităţii unei norme interne cu jurisprudenţa comunitară, dacă se poate reţine existenţa unei fapte ilicite a legiuitorului în condiţiile unei abrogări nelegale şi dacă termenul de prescripţie poate curge, în măsura în care norma nu a fost publică, accesibilă şi previzibilă. Astfel, arată că, în măsura în care prevederile criticate sunt interpretate în dezacord cu jurisprudenţa comunitară, autorii excepţiei sunt lipsiţi atât de dreptul de proprietate asupra unui bun, cât şi de posibilitatea concretă de a-l cere şi apăra în justiţie.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin Legii fundamentale. Arată că instanţele judecătoreşti au libertatea de a aprecia dacă unele dispoziţii legale contravin sau nu normelor şi jurisprudenţei europene şi, în cazul în care constată o neconcordanţă între acestea, pot aplica în mod direct dreptul comunitar. În acest sens face referire la Hotărârea Simmenthal din 1978 a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. Consideră că în prezenta cauză motivele de neconstituţionalitate privesc interpretarea unor dispoziţii legale, atribut al instanţelor judecătoreşti.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu excepţia invocată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin încheierea de sesizare instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 7 din Decretul nr. 167/1958: „(1) Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.(2) În obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept. … (3) Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul."; … – Art. 8 din Decretul nr. 167/1958: „(1) Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.(2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei."; … – Art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: […]c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;". … Autorii excepţiei invocă încălcarea atât a dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cât şi a dispoziţiilor Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate, şi anume art. 7 şi 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.Or, Curtea a stabilit, în repetate rânduri, că problemele ce ţin de aplicarea legii revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa stabilirii unei interpretări unice.Faţă de susţinerile autorilor excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, se constată că aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu prin hotărârea pronunţată în cauzele Cantoni contra Franţei, 1996, şi Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Astfel, rămâne în sarcina judecătorilor ca, în cadrul actului de justiţie pe care îl înfăptuiesc, să decidă cu privire la interpretarea şi aplicarea unor norme legale.De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României, 2007, Vermeire contra Belgiei, 1991) faptul că prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecătorul naţional de a face aplicarea normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă şi art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Alina-Liliana Savin, Virginia-Mariana Dimitriu şi Raluca-Elena Zară în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește