DECIZIE nr. 1.700 din 25 martie 2010

privind examinarea recursului declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009



Şedinţa publică din data de 25 martie 2010Dosar nr. 6.777/1/2009Preşedinte: Carmen Ilie – judecătorEmanuel Albu – judecătorIuliana Rîciu – judecătorAnca Sterie – magistrat-asistentS-a luat în examinare recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal au lipsit părţile: recurenta-intervenientă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, intimatul-pârât Guvernul României şi intimaţii-reclamanţi Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer.Procedura completă.Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că recursul este scutit de plată taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, fiind declarat şi motivat în termenul legal.S-a mai referit că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Constatând cauza în stare de judecată, Curtea o reţine spre soluţionare.CURTEA,asupra recursului de faţă,din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:I. Circumstanţele cauzei1. Obiectul acţiuniiPrin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1 alin. 2 al articolului unic, obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea actului normativ menţionat, reprezentat de diferenţa de chirie lunară la care aveau dreptul în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 şi cea la care au fost îndreptăţiţi în baza Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, diferenţă înmulţită cu numărul lunilor scurse de la emiterea acestei din urmă hotărâri de Guvern şi până la soluţionarea irevocabilă a cererii şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii.2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cereriiÎn motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 ianuarie 2006, emisă de Muzeul Bran, iar conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor. După un interval de 3 luni de la publicarea acestei hotărâri de Guvern a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, micşorându-se în mod substanţial chiria pe care proprietarii de imobil urmau să o primească de la instituţiile publice ce îşi desfăşoară activitatea în imobilele restituite.Mai arată reclamanţii că Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 vatămă drepturile şi interesele proprietarilor, deoarece introducerea unui nou criteriu de calcul, şi anume „suprafaţa construită desfăşurată sau suprafaţa de teren aferent, inclusiv terenul de sub construcţie”, stabileşte un sistem arbitrar, prin care cuantumul chiriei este invers proporţional cu suprafaţa imobilului.3. Apărările formulate de pârâtul Guvernul RomânieiPârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.Arată pârâtul că hotărârea a fost adoptată prin însuşirea proiectului iniţial de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.Arată pârâtul că odată cu punerea în practică a Hotărârii Guvernului nr. 1.886/2006 s-a constatat faptul că aceasta nu a avut în vedere impactul financiar al chiriilor în cazul imobilelor având destinaţia de licee, şcoli, spitale, sedii de instituţii publice, muzee cu suprafeţe construite desfăşurate şi teren aferent foarte mare.La dimensionarea cuantumului chiriei s-au avut în vedere, pe de o parte, influenţele economice asupra utilizatorului actual, în sensul asigurării suportabilităţii acestora din bugetele proprii, în condiţiile menţinerii activităţii de utilitate publică în condiţii optime şi, pe de altă parte, asigurarea unui venit echilibrat pentru beneficiarii retrocedării.În cauză au fost formulate cereri de intervenţie în interesul pârâtului de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cereri încuviinţate în principiu de instanţă.4. Hotărârea instanţei de fondPrin Sentinţa civilă nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea reclamanţilor Dominic Habsburg-Lothringen, Maria Magdalena Holzhausen şi Elisabeth Sandhofer în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.Au fost respinse cererile de intervenţie formulate de Cancelaria Primului-Ministru şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a fost anulată parţial hotărârea Guvernului atacată, şi anume anexa nr. 1 alin. 2, şi obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 până la anularea acesteia şi la plata sumei de 51 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, şi suspendată Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 – anexa nr. 1 alin. 2 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanţePentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au devenit proprietari ai imobilului denumit generic "Castelul Bran" prin Decizia de restituire nr. 35 din 18 ianuarie 2006, emisă de Muzeul Bran, iar conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor. După un interval de 3 luni de la publicarea acestei hotărâri de Guvern a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, micşorându-se în mod substanţial chiria pe care proprietarii de imobil urmau să o primească de la instituţiile publice ce îşi desfăşoară activitatea în imobilele restituite.Instanţa de fond a reţinut că Guvernul a stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 criteriile pe baza cărora se stabileşte cuantumul chiriilor, şi anume: afectaţiunea imobilului, rangul localităţii, suprafaţa construită desfăşurată şi suprafaţa de teren aferent, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 a fost introdus un subcriteriu la cele existente – suprafaţa construită/suprafaţa de teren – şi a fost stabilit un cuantum al chiriei în sistem descrescător, invers proporţional cu suprafaţa imobilului.Instanţa a constatat că prin actul administrativ cu caracter normativ atacat s-a adus o vătămare a dreptului de proprietate al reclamanţilor, întrucât reclamanţii au fost lipsiţi de o parte majoră a despăgubirii recunoscute anterior prin hotărâre de Guvern, fără ca această măsură să fie justificată, aducându-se atingere dreptului prin neîndeplinirea obligaţiei de plată echitabilă a proprietarului pentru lipsa de folosinţă asupra bunului său.De asemenea, instanţa de fond a reţinut că între interesul public urmărit prin reducerea cuantumului chiriei şi asigurarea reparării prejudiciului produs proprietarului prin lipsirea de folosinţă nu există un just echilibru.Ca efect al admiterii acţiunii reclamanţilor, cererile de intervenţie în interesul Guvernului României formulate de Cancelaria Primului-Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au fost respinse ca neîntemeiate.6. Recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscalPrin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în esenţă următoarele:Instanţa de recurs a înlăturat susţinerile recurenţilor potrivit cărora instanţa de contencios administrativ nu poate analiza decât legalitatea unui act administrativ, dar nu şi oportunitatea.Judecătorul poate analiza şi elementele de oportunitate, când apreciază că acestea întregesc elementele legalităţii, mergând pe ideea că scopul legii (interesul public) este întotdeauna un element de legalitate, iar mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce ţin de oportunitate.Excesul de oportunitate este stabilit de judecător prin raportare la scopul legii şi care poate conduce la excesul de putere, care este definit în art. 2 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege”.De altfel, instanţa de fond a analizat oportunitatea actului administrativ tocmai din perspectiva raportării sale la scopul lui.Actul administrativ normativ contestat a fost anulat pentru că prin emiterea sa nu s-a realizat un echilibru între interesul public şi dreptul reclamanţilor la o despăgubire rezonabilă pentru lipsa de folosinţă a bunului.În ceea ce priveşte criticile aduse soluţiei pronunţate de instanţa de fond referitoare la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării actului administrativ, Înalta Curte le-a respins.Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora şi ea este o situaţie de excepţie, care se poate dispune numai în condiţiile legii. Art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 stabilesc condiţiile în care se poate dispune suspendarea unui act normativ: cazul bine justificat şi paguba iminentă.În legea contenciosului administrativ au fost definite atât paguba iminentă, cât şi cazul bine justificat.Cazul bine justificat a fost dovedit în cauză, mai ales că instanţa de fond a şi anulat actul administrativ, existând împrejurări de fapt şi de drept care au condus la ideea că actul a fost emis nelegal.Şi paguba iminentă este dovedită în cauză pentru că prin emiterea actului administrativ s-au redus veniturile obţinute de reclamanţi din chirie.Şi criticile ce vizează modul de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor materiale au fost considerate nefondate.7. Cererea formulată de A.N.R.P.La data de 28 mai 2009, petenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat cerere de lămurire a dispozitivului Sentinţei nr. 1.603 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul precizării în mod clar a ce anume s-a avut în vedere prin anularea alin. 2 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 343/2007.8. Hotărârea instanţei de fondPrin Încheierea din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de petentă, în sensul: "Anulează parţial Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1, în ceea ce priveşte stabilirea chiriei în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată, respectiv suprafaţa de teren aferent, într-un raport invers proporţional cuantum chirie-suprafaţă imobil”.9. Recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscalMotive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilăPrin anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 au fost stabilite clasele de imobile în funcţie de suprafaţa construită (suprafaţă/teren), cu consecinţa stabilirii cuantumului chiriei în funcţie de încadrarea în această clasă.La pct. 1-4 sunt precizate imobilele pentru care se aplică cuantumul chiriilor în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată (suprafaţă/teren).Imobilul ce a făcut obiectul litigiului se află la pct. 4 din rubrica intitulată "Afectaţiunea imobilului".Deşi prin Încheierea pronunţată în data de 2 iunie 2009 instanţa de fond a făcut precizarea că se va anula parţial Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, şi anume numai anexa nr. 1, recurenta critică această hotărâre, deoarece în cuprinsul său nu se face referire la categoria de imobile cărora li se vor aplica criteriile anulate în anexă, având în vedere că imobilul în speţă este prevăzut doar la pct. 4 din rubrica „Afectaţiunea imobilului” din anexa anulată parţial.II. Considerentele instanţei de recurs1. Recursul este nefondat.2. Obiectul acţiunii l-a constituit "anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, şi anume anexa nr. 1 alineatul 2″.3. Reclamanţii au criticat actul administrativ în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului chiriei invers proporţional cu suprafaţa imobilului.Prin Sentinţa civilă nr. 1.603 din 27 mai 2008, definitivă şi irevocabilă, s-a apreciat că modalitatea de calcul al chiriei este nelegală.Sistemul de calcul al chiriei priveşte toate categoriile de imobile prevăzute în anexa nr. 1 la pct. 1-4, astfel încât nu se poate restrânge obiectul acţiunii numai la imobilele de la pct. 4.Anularea parţială a actului administrativ normativ profită tuturor persoanelor interesate.4. Pe parcursul soluţionării dosarului nu s-a discutat necesitatea precizării acţiunii numai în ceea ce priveşte imobilele înscrise la pct. 4 din anexa nr. 1, astfel încât instanţa de fond când a pronunţat hotărârea a analizat alineatul 2 în mod global, astfel cum a fost învestită.5. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Încheierii din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.Irevocabilă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2010.Judecător, Judecător, Judecător,Carmen Ilie Emanuel Albu Iuliana RîciuMagistrat-asistent,Anca Sterie––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește