DECIZIE nr. 1.699 din 17 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 6.399/193/2009 al Judecătoriei Botoşani – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte partea Florinel Zamfir, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.399/193/2009, Judecătoria Botoşani – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect o cerere de liberare condiţionată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la legalitatea pedepsei, întrucât permit modificarea pedepsei stabilite definitiv, care ar trebui să fie executată în întregime pentru a asigura educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală referitoare la legalitatea pedepsei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins:– Art. 59 alin. 1 din Codul penal: "După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.";– Art. 75 din Legea nr. 275/2006: „Persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 consacră liberarea condiţionată ca măsură de politică penală de mare importanţă pentru realizarea scopului pedepsei închisorii, întrucât este concepută ca un stimulent pentru condamnaţii care dau dovezi de îndreptare şi constă în reducerea perioadei de privare de libertate, fiind destinată să accelereze procesul de reeducare şi de reinserţie socială a condamnatului. Liberarea condiţionată este, totodată, un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, având în vedere că priveşte faza executării acesteia, iar instanţa, deşi liberă să aprecieze asupra temeiniciei şi necesităţii acordării liberării condiţionate, nu poate totuşi proceda la judecarea cererii de liberare condiţionată fără să existe la dosarul cauzei procesul-verbal încheiat de comisia de propuneri de liberare condiţionată din penitenciar şi deci caracterizarea condamnatului şi a comportării acestuia în timpul executării pedepsei.Prin urmare, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006, prin raportare la prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”, întrucât, tocmai în realizarea principiului legalităţii pedepselor, legiuitorul stabileşte cadrul general al pedepselor aplicabile în sistemul dreptului penal, prevăzând natura şi limitele generale ale fiecărei pedepse, stabileşte natura şi limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracţiune şi, în fine, instituie cadrul legal şi prevede mijloacele legale de realizare a individualizării judiciare şi a individualizării administrative a pedepsei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 1 din Codul penal şi ale art. 75 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 6.399/193/2009 al Judecătoriei Botoşani – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește