DECIZIE nr. 1.683 din 17 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr. 809/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă părţile, autorul excepţiei fiind asistat de apărătorul ales Florin Kovacs, cu împuternicire avocaţială la dosar.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând motivele invocate în faţa Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.Partea Petru Prundan solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 809/108/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de Ioan-Lucian Precup cu ocazia soluţionării apelurilor împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Arad într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi folosirea căilor de atac, întrucât permit investigatorului sub acoperire să provoace săvârşirea de infracţiuni, în condiţiile în care ar trebui numai să observe săvârşirea sau pregătirea acestora de către infractori şi să comunice datele acelora care au autorizat activitatea sa. Arată, în acest sens, că, potrivit art. 64 din Codul de procedură penală, mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Totodată, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauzele Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (1998) şi Ramanauskas împotriva Lituaniei (2008), în care Curtea a reţinut încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care acţiunile agenţilor de poliţie au avut efectul unei instigări la săvârşirea de infracţiuni, neexistând niciun indiciu care să arate că infracţiunile ar fi fost săvârşite fără intervenţia lor.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, nemulţumirile acestuia vizând de fapt aplicarea respectivelor prevederi legale de către organele judiciare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 64 şi art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Totodată, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 2 din Codul penal este inadmisibilă, întrucât acest text de lege a fost abrogat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 26^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Din concluziile scrise ale autorului excepţiei reiese că acesta pune în discuţie, în realitate, prevederile art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor texte de lege, având următorul cuprins:– Art. 254 alin. 2 din Codul penal: "Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";– Art. 64 din Codul de procedură penală, completat cu alin. 2 prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003: „Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele.Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.";– Art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală: "De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe";– Art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, prevederi introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005: „Investigatorii sub acoperire sau investigatorii cu identitate reală pot fi autorizaţi să promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 254, 256 sau 257 din Codul penal.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează nicio critică cu privire la dispoziţiile art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Referitor la dispoziţiile art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a acestora de către organele judiciare. Textul de lege criticat are în vedere necesitatea asigurării moralităţii funcţionarilor publici şi a descoperirii unor infracţiuni greu de dovedit, iar condamnarea funcţionarului vizat de prevederile art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 nu survine pentru mita luată sau pentru foloasele necuvenite primite de la investigatorii sub acoperire, ci pentru descoperirea unui ansamblu de fapte infracţionale. În aceste condiţii, eventualele greşeli de aplicare a legii de către organele judiciare nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 26^1 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr. 809/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește