DECIZIE nr. 1.681 din 17 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Căruntu în Dosarul nr. 5.119/221/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a transmis Curţii o cerere de amânare a soluţionării cauzei în vederea angajării unui apărător ales.Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării cauzei.Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.119/221/2006, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ana Căruntu cu ocazia soluţionării recursurilor formulate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Hunedoara – Secţia penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, dar în faza de recurs aceasta rămâne fără cale de atac. De asemenea, arată că art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, deoarece limitează dreptul de a pune întrebări martorilor care au dat declaraţii în faza de urmărire penală şi a căror ascultare nu mai este posibilă.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 300/2002, nr. 224/2005, nr. 596/2006 şi nr. 704/2007.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, invocând, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 330/2003, nr. 302/2005 şi nr. 704/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 52 alin. 6: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.";– Art. 327 alin. 3: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, şi prin Decizia nr. 677 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 şi ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Căruntu în Dosarul nr. 5.119/221/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește