DECIZIE nr. 1.680 din 17 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Mohamed Moustafa Hussein Abdou Tamer în Dosarul nr. 1.351/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpretul autorizat de limba arabă solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că situaţiile prezentate în motivarea excepţiei nu sunt analoage sau cel puţin asemănătoare, ca să poată justifica aplicarea unui tratament identic.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.351/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mohamed Moustafa Hussein Abdou Tamer într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de anulare a deciziei de părăsire a teritoriului României emise de Oficiul Român pentru Imigrări şi de prelungire a dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege creează un regim diferenţiat între cetăţenii străini cărora li se interzice şederea pe teritoriul României, în sensul că străinii împotriva cărora s-a emis o decizie de returnare nu au dreptul decât la un singur grad de jurisdicţie, pe când străinilor declaraţi indezirabili li se asigură dreptul la dublul grad de jurisdicţie împotriva deciziei prin care s-a dispus părăsirea ţării. Mai arată că, în materia contenciosului administrativ, toate actele administrative supuse controlului de legalitate pot fi atacate cu recurs, excepţie făcând decizia de returnare, pentru care nu e prevăzută o asemenea cale de atac.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, violarea principiului egalităţii ar putea exista când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 84 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care are următorul cuprins:– Art. 84: "(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.(2) În cazul străinilor prevăzuţi la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanţa se pronunţă în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă. … (3) Contestaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare. … (4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinii luaţi în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică." … Străinii la care se referă art. 82 alin. (5) sunt cei care au intrat ilegal, a căror şedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau al căror drept de şedere a fost anulat sau revocat, cei cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de şedere temporară, cei cărora le-a încetat dreptul de şedere permanentă, precum şi foştii solicitanţi de azil.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 14 – Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei critică inegalitatea de tratament juridic existentă între străinii împotriva cărora s-a emis o decizie de returnare şi străinii declaraţi indezirabili, în ceea ce priveşte numărul căilor de atac de care aceştia pot beneficia pentru contestarea deciziei de returnare, respectiv a hotărârii de declarare ca indezirabil. Or, situaţiile avute în vedere de autorul excepţiei sunt, în mod evident, diferite, astfel că instituirea unui regim juridic distinct este pe deplin justificată. Astfel, decizia de returnare emisă de Oficiul Român pentru Imigrări este un act administrativ pe care curtea de apel corespunzătoare îl examinează sub aspectul legalităţii şi temeiniciei. Instanţa va analiza toate aspectele esenţiale pentru soluţionarea contestaţiei, astfel că exigenţele procesului echitabil vor fi îndeplinite. În ceea ce priveşte declararea unor străini ca indezirabili, este vorba despre contestarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor măsuri dispuse de Curtea de Apel Bucureşti, în urma cărora li se interzice acestora intrarea pe teritoriul României pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani. Ţinând cont de gravitatea acestei măsuri şi consecinţele sale asupra persoanei, legiuitorul român a considerat că se impune necesitatea asigurării unor garanţii sporite, materializate în dreptul acestor străini de a beneficia de dublul grad de jurisdicţie cu privire la contestarea măsurii declarării ca indezirabil. Prin urmare, distincţiile existente între cele două categorii de străini pe care autorul excepţiei le compară sunt justificate în mod obiectiv şi raţional de situaţia lor esenţial diferită. În mod constant, Curtea Constituţională a statuat, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului, că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, pentru situaţii diferite, soluţia juridică nu poate fi decât diferită.De altfel, prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie conferă legiuitorului abilitatea exclusivă de a reglementa prin lege atât competenţa instanţelor de judecată, cât şi procedura de judecată, cu condiţia ca aceste reguli să se subsumeze textelor şi principiilor constituţionale. Or, nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau din alte documente internaţionale privind drepturile omului nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, drept care este pe deplin satisfăcut în ambele situaţii prezentate în motivarea prezentei excepţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Mohamed Moustafa Hussein Abdou Tamer în Dosarul nr. 1.351/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește