DECIZIE nr. 1.678 din 15 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Nicoleta Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Creţeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana Luminiţa Dorde, Ştefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen Dobrescu, Eleonora Centea şi Victor Jităraşu Cornoiu în Dosarul nr. 21.020/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că alin. (3) al art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a fost abrogat prin Legea nr. 76/2009, iar în ceea ce priveşte art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aspectele criticate vizează modificarea acestui text de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 21.020/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.Excepţia a fost ridicată de Nicoleta Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Creţeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana Luminiţa Dorde, Ştefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen Dobrescu, Eleonora Centea şi Victor Jităraşu Cornoiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţie, deoarece exclud dreptul salariaţilor bugetari de a sesiza Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării cu privire la discriminările produse în dauna lor prin măsuri legislative privind salarizarea personalului din sistemul bugetar.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia referitoare la prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este întemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că cele două texte de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.În opinia autorilor excepţiei, aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) – Statul român şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:I. Cu privire la art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea observă că aceste prevederi au fost abrogate prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009 [alin. (3) al art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a fost introdus prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei].Faţă de cele precizate, Curtea constată că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992, excepţia urmând să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.", Curtea reţine că, în realitate, autorii excepţiei solicită modificarea textului de lege criticat. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Aşadar, şi excepţia referitoare la aceste prevederi de lege urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDERespinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 19 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Nicoleta Ecaterina Eucarie, Raluca Ana-Maria Creţeanu, Cristina Maria Lupescu, Oana Luminiţa Dorde, Ştefania Stan, Marilena Minca, Isabella Carmen Dobrescu, Eleonora Centea şi Victor Jităraşu Cornoiu în Dosarul nr. 21.020/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește