DECIZIE nr. 1.655 din 15 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Silvia Aciobăniţei în Dosarul nr. 101/32/2009 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 101/32/2009, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepţia a fost ridicată de Silvia Aciobăniţei într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect o obligaţie de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate reglementează, în mod nejustificat, atât un termen de graţie de 1 an, pentru plata despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti, perioadă în care debitoarea obligaţiei nu poate fi pusă în întârziere, cât şi o procedură discreţionară şi derogatorie de la dreptul comun, de executare prin plată a creanţelor recunoscute persoanelor fizice, fără a fi reglementată, în mod corelativ, şi garanţia necesară efectuării plăţii ori termenul concret de plată. Invocă hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Immobiliare Safi împotriva Italiei, 1999, şi Păduraru împotriva României, 2005, şi arată că, în cauză, textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a prevăzut un termen de plată a despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti în considerarea dispoziţiilor alin. (1) teza a doua a art. 44 din Constituţie. Astfel, nu se poate reţine că inserarea unui termen de plată, derogator de la dispoziţiile de drept comun, ar înfrânge principiul garantării creanţelor asupra statului. De altfel, statul dispune de o marjă de apreciere în acest sens. Totodată, reţine că, în realitate, criticile formulate privesc redactarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, autorul urmărind modificarea acestora prin înlăturarea termenului de plată, or, modificarea normelor juridice, potrivit art. 61 din Constituţie, este atributul exclusiv al Parlamentului.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată că, în fapt, autorul doreşte eliminarea din lege a termenelor de executare a obligaţiilor de către instituţiile statului, astfel încât acest argument nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, legiferarea fiind atributul esenţial al Parlamentului.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Reţine că textele criticate referitoare la restituirea eşalonată a despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti acordate beneficiarilor sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, având următorul conţinut: „Despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de disponibilităţile băneşti ale direcţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. Totodată, consideră că se aduce atingere atât dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la respectarea bunurilor, cât şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.Astfel, reglementarea termenului de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prevăzute la art. 8 alin. (4) din lege, ori a hotărârii tribunalului, reglementată de art. 8 alin. (6) din lege, pentru acordarea despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti beneficiarilor, nu aduce atingere dreptului de proprietate al acestora din urmă, ci este expresia dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale, executarea obligaţiilor băneşti aflate în sarcina statului putând fi condiţionată de instituirea unor termene de executare a acestora în funcţie de disponibilităţile financiare alocate anual în bugetele instituţiilor însărcinate, în numele statului, cu executarea lor.Totodată, Curtea constată că invocarea hotărârilor pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Immobiliare Safi împotriva Italiei, 1999, şi Păduraru împotriva României, 2005, nu are nicio relevanţă în prezenta cauză, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 nu împiedică, nu anulează şi nu întârzie într-un mod excesiv acordarea despăgubirilor sau compensaţiilor băneşti cuvenite beneficiarilor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Silvia Aciobăniţei în Dosarul nr. 101/32/2009 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește