DECIZIE nr. 1.651 din 16 decembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, Valentin Gruber. Lipseşte partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că nu mai doreşte să susţină excepţia de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 31.243/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valentin Gruber cu prilejul soluţionării unei acţiuni având ca obiect recalcularea pensiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care suspendă pentru anul 2009 aplicarea art. 165^1 din Legea nr. 19/2000, sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât creează discriminări între diferite grupuri de pensionari. În acest sens arată că prin amânarea recalculării pensiilor se perpetuează, în realitate, tratamentul inechitabil al persoanelor care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă, tratament pe care Legea nr. 218/2008 a urmărit să îl înlăture prin introducerea în Legea nr. 19/2000 a art. 165^1. De asemenea, consideră că este încălcat şi art. 20 alin. (1) din Constituţie prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens sunt amintite considerentele Hotărârii din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov contra Rusiei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dificultăţile financiare ale unui stat nu pot justifica încălcarea drepturilor omului. Or, arată că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 este justificată tocmai de astfel de raţiuni financiare. De asemenea, aminteşte Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, în care aceeaşi Curte a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol la convenţia mai sus amintită într-o cauză având ca obiect dreptul la pensie. În legătură cu aceasta arată că prevederile de lege criticate nu respectă drepturile băneşti ce i se cuvin. În continuare, autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât elementele invocate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 nu definesc corect elementele obiective ale situaţiei extraordinare care impun modificarea imediată a termenelor. De asemenea, arată că nu există un paralelism legislativ creat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi prevederile Legii nr. 218/2008, întrucât acest din urmă act normativ a dus la încetarea efectelor prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, iar acele prevederi ale ordonanţei care produseseră deja efecte nu erau în contradicţie cu Legea nr. 218/2008. În sfârşit, arată că este încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul a emis actul normativ criticat cu încălcarea voinţei Parlamentului. În acest sens arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 conţine prevederi care modifică dispoziţiile Legii nr. 218/2008, act adoptat de Parlament. Astfel, conţinutul art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, aşa cum este reglementat de Legea nr. 218/2008, este restrâns prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, în sensul excluderii asiguraţilor care lucrează în condiţii speciale de la beneficiul majorării punctajelor realizate. Aceeaşi critică este valabilă şi pentru modificările referitoare la dispoziţiile art. 165^1 din Legea nr. 19/2000.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că recalcularea şi acordarea beneficiului de grupă de muncă presupun existenţa unor fonduri în bugetul asigurărilor sociale care să acopere aceste sume suplimentare, stabilirea fondurilor şi disponibilităţilor bugetare fiind de competenţa legiuitorului, care şi-a motivat necesitatea prelungirii succesive a acestor termene conform notelor de fundamentare întemeiate pe situaţia economică actuală şi lipsa disponibilităţilor materiale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 14 mai 2009.Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 au fost modificate prin art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, extinzându-se aplicabilitatea acestora şi pentru anul 2010.Autorul excepţiei consideră că prevederile actelor normative criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 115 alin. (4) privind situaţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.278 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2010, s-a mai pronunţat cu privire la unele dintre aspectele de constituţionalitate invocate şi în prezenta cauză. Astfel, respingând ca neîntemeiate criticile raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că „nu se poate susţine că art. II şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 ar fi discriminatorii în sensul că perpetuează existenţa unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 165^1 din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenţa dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil”.Curtea apreciază că aceste considerente răspund şi criticilor formulate în prezenta cauză cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de vreme ce, din perspectiva invocată de autorul excepţiei cu referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie este considerat un "bun".De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, a arătat că "emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 poate fi catalogată ca fiind făcută în condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare atât prin prisma existenţei unui conflict de legi şi reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire la cuantumul pensiei persoanelor îndreptăţite, cât şi prin prisma evitării eventualelor disfuncţionalităţi sistemice ce ar putea să apară tocmai prin conflictul de reglementări existent. […] Prin urmare, era nevoie de o intervenţie energică a Guvernului prin care să regleze aceste disfuncţionalităţi majore existente într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al pensiilor”.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat nu are semnificaţia interzicerii Guvernului de a interveni pe cale legislativă delegată în sensul modificării, completării sau al abrogării, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 115 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 31.243/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește