DECIZIE nr. 1.648 din 15 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi (5) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi (5) şi ale art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Valentin Popa Iustin în Dosarul nr. 4.096/111/2008 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.096/111/2008, Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi (5) şi art. 15 din Legea nr. 189/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Valentin Popa Iustin într-o acţiune civilă având ca obiect exproprierea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile art. 15 din Legea nr. 198/2004 contravin atât dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 21 şi 24 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Totodată, arată că prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, de vreme ce „executivul” se substituie puterii judecătoreşti în realizarea exproprierii. De asemenea, consideră că textul de lege creează discriminări între cetăţenii cărora li se aplică, faţă de cetăţenii care au beneficiat de prevederile Legii nr. 33/1994. În fine, susţine şi contrarietatea prevederilor art. 9 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 198/2004 în raport cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privată.Tribunalul Bihor – Secţia civilă apreciază că textele de lege criticate sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât acestea reglementează transferul din proprietatea privată în proprietatea publică a statului doar după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3). Totodată, prevederile art. 9 alin. (3) şi (5) asigură operativitatea exproprierii şi plăţii de către expropriator a despăgubirilor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. Totodată, consideră că dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) şi (5) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009, având următorul conţinut:– Art. 9 alin. (3): "Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.”;– Art. 9 alin. (5): "Atât procedura de expropriere, cât şi lucrările de utilitate publică privind drumurile care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.";– Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, a reţinut constituţionalitatea Legii nr. 198/2004, în ansamblul său, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44.Curtea a reţinut că prevederile Legii nr. 198/2004, astfel cum au fost modificate, stabilesc cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local prevăzute la art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Astfel, drumurile de interes naţional sunt considerate, potrivit legii, de importanţă strategică şi de securitate naţională, iar lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local sunt declarate ca fiind de utilitate publică. Totodată, Guvernul sau autoritatea publică locală competentă aprobă prin hotărâre indicatorii tehnicoeconomici, amplasamentul lucrării, sursa de finanţare, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare şi termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. Atât amplasamentul lucrării, cât şi hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor se aduc la cunoştinţă publică, precum şi a solicitantului, prin afişarea la sediul consiliului local şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului şi, respectiv, prin comunicare.Totodată, suma globală estimată a despăgubirilor poate fi suplimentată, prin hotărâre a Guvernului sau a autorităţii administraţiei publice locale competente, după caz, în condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 198/2004.De asemenea, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile prevăzute de lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea.În aceste condiţii, Curtea a constatat că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986).Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.De asemenea, Curtea constată că normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, astfel încât susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4), Curtea constată că acestea se referă la separarea şi echilibrul puterilor în stat, neavând nicio incidenţă în cauză.Invocarea prevederilor art. 21 şi 24 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză publică nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) şi (5) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Valentin Popa Iustin în Dosarul nr. 4.096/111/2008 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește