DECIZIE nr. 1.647 din 16 decembrie 2010

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 203 din 24 martie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 727 01/06/2010
ActulREFERIRE LADECIZIE 756 12/05/2009
ActulREFERIRE LADECIZIE 393 19/03/2009
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 230 06/07/2007 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 230 06/07/2007 ART. 50
ActulREFERIRE LADECIZIE 168 28/10/1999
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 125
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 148 27/03/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 238 19/04/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 402 13/06/2017
ActulREFERIT DEDECIZIE 304 28/04/2015
ActulREFERIT DEDECIZIE 364 14/05/2015
ActulREFERIT DEDECIZIE 516 09/10/2014
ActulREFERIT DEDECIZIE 318 29/03/2012
ActulREFERIT DEDECIZIE 596 05/06/2012
ActulREFERIT DEDECIZIE 1527 15/11/2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Janos Zambory în Dosarul nr. 6.486/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.687D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal, se prezintă, pentru autorul excepţiei, fiul său, domnul Arpad Janos Zambory, precum şi reprezentanta asociaţiei de proprietari, doamna Dorina Tompa, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat admiterea acesteia, invocând încălcarea dreptului de proprietate şi a dreptului la liberă asociere, în timp ce reprezentanta asociaţiei de proprietari a solicitat respingerea acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.486/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.Excepţia a fost ridicată de Janos Zambory într-o cauză având ca obiect partaj bunuri comune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 sunt contrare principiilor şi drepturilor consacrate de dispoziţiile constituţionale şi internaţionale, deoarece nu dau posibilitatea coproprietarilor să dispună de cota ce le revine din proprietatea comună, pentru utilizarea căreia le este necesar acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, nefiind luată în considerare opţiunea fiecărui proprietar în parte. De asemenea, autorul consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei sunt obligaţi, conform legii, să respecte hotărârile adunării generale a proprietarilor din care nu fac parte. Autorul învederează şi faptul că textul de lege criticat este neconstituţional prin raportare la aquis-ul comunitar cu privire la funcţionarea asociaţiilor de proprietari, prin care se instituie reguli care determină modalităţile de stabilire şi comunicare a actelor ce derivă din funcţionarea unor asemenea organizaţii. Prin urmare, autorul arată că, potrivit Constituţiei, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanţe, prioritate au reglementările internaţionale (art. 11 şi 20 din Constituţie).În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 230/2007, autorul excepţiei consideră că acestea sunt neconstituţionale, deoarece conduc la reglementarea unei proceduri de judecată inechitabile, întrucât „instituie prezumţia relativă de culpă a debitorilor obligaţiei de plată a cheltuielilor de întreţinere şi, totodată, scutirea de la plata taxei de timbru a asociaţiilor de proprietari”, fiind încălcate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 11, 20 şi 125 din Constituţie.Autorul excepţiei arată şi că "ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept a cărui primă şi esenţială caracteristică constă în eliminarea arbitrariului şi domnia legii, prin adoptarea unor reglementări coerente, aşa încât norma criticată încalcă şi dispoziţiile art. 1 din Constituţie".Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 24 alin. (4): "Hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari sunt obligatorii şi pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenţi la adunarea generală, precum şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari.";– Art. 50: "(1) Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.(2) Acţiunea asociaţiei de proprietari este scutită de taxă de timbru.(3) Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 125 privind statutul judecătorilor, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Decizia Curţii Constituţionale nr. 756 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, aceasta a statuat că art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, potrivit căruia hotărârile adunării generale sunt obligatorii şi pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari, nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, oricare dintre proprietari, fie că este sau nu membru al asociaţiei, are dreptul, potrivit art. 26 din lege, de a ataca în justiţie hotărârile care sunt de natură să îi prejudicieze interesele. Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dreptului la liberă asociere. În jurisprudenţa sa, instanţa de control constituţional a statuat, de pildă, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, iar asociaţia de proprietari se află tocmai într-o asemenea situaţie juridică. Această categorie de asociaţii a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în considerare totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.Cu privire la această problemă, este de menţionat faptul că, într-adevăr, Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi-a format o jurisprudenţă prin care a constatat încălcarea art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale atunci când asocierea era obligatorie potrivit legislaţiei naţionale. Curtea a mai arătat că înfiinţarea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementată de Legea nr. 230/2007, nu contravine dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garantează implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocvent sub acest aspect este art. 2 teza a doua din legea amintită, care oferă proprietarului posibilitatea de a se asocia în această formă asociativă, fără să îi impună însă vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv, lăsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altă natură care să îl forţeze să adere la asociaţie.De asemenea, în legătură cu dispoziţiile art. 50, Curtea a statuat că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului invocat.Prin Decizia nr. 727 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 27 iulie 2010, Curtea a statuat, în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia este încălcat principiul egalităţii prin faptul că asociaţia de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, că aceasta este nefondată. Curtea a arătat că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice”. Curtea a statuat că o atare soluţie legislativă impune un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivă şi raţională, şi anume necesitatea recuperării de către asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere cu mai multă uşurinţă, ţinând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceştia le au, cât şi de consecinţele grave ale neachitării acestora.Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 instituie o prezumţie relativă de culpă a debitorilor obligaţiei de plată a cheltuielilor privind întreţinerea imobilului, Curtea apreciază că textul criticat prevede dreptul asociaţiei de proprietari de a acţiona în justiţie pe orice proprietar ce se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei, fără a încălca în vreun fel dreptul proprietarului la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Janos Zambory în Dosarul nr. 6.486/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x