DECIZIE nr. 1.647 din 15 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie invocată de Emurla Sunan şi Ciprian Turcan în Dosarul nr. 17.599/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 17.599/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie invocată de Emurla Sunan şi Ciprian Turcan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că legea penală sancţionează cu închisoarea fapta de a ameninţa o persoană cu darea în vileag a unei fapte reale, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, în timp ce prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie garantează libertatea gândirii şi a opiniilor, nimeni neputând să fie constrâns să adopte o opinie. Se apreciază că sancţionarea cu pedeapsa închisorii a faptului de a exprima o situaţie sau o stare adevărată, reală, dar neplăcută pentru o altă persoană, reprezintă o încălcare gravă a libertăţii de exprimare.Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi considerentele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal.Art. 194 alin. 2 din Codul penal are următorul cuprins: "Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."Se susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 29 – Libertatea conştiinţei şi art. 30 – Libertatea de exprimare. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Astfel, contrar celor susţinute de autorii excepţiei, în cazul infracţiunii de şantaj nu este vorba despre simpla incriminare a "faptului de a exprima o situaţie sau o stare adevărată, reală, dar neplăcută pentru o altă persoană". Elementul material al şantajului în varianta tipică constă într-o acţiune de constrângere a unei persoane fizice, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Actele de constrângere exercitate asupra victimei trebuie să aibă aptitudinea de a o determina să satisfacă pretenţiile nelegale ale făptuitorului, vizând aşadar silirea acesteia să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, urmarea imediată a infracţiunii constând într-o restrângere a libertăţii morale a victimei, care este pusă în situaţia de alege între a suporta o consecinţă şi îndeplinirea unor pretenţii cerute de făptuitor.Astfel fiind, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare, prin normele criticate, a dispoziţiilor art. 30 din Constituţie, care, stabilind în alin. (1) că "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", prevede, în alin. (6), faptul că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie invocată de Emurla Sunan şi Ciprian Turcan în Dosarul nr. 17.599/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește