DECIZIE nr. 1.646 din 15 decembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Florescu şi Magdalena Florescu în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se prezintă atât autorii excepţiei, cât şi Sorin Rădulescu, reprezentantul părţii Elena Rădulescu, având procură la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La sfârşitul şedinţei de judecată s-a prezentat şi apărătorul părţii Elena Rădulescu, avocat Eugenia Crângariu, cu delegaţie la dosar, care a depus note scrise cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedintele Curţii Constituţionale dispune apelul şi în Dosarul nr. 4.326D/2009, având ca obiect soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de Maria Roman în Dosarul nr. 1.053/219/2008 al Judecătoriei Dej.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 4.326D/2009 la Dosarul nr. 3.001D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Autorii prezenţi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele din notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentantul părţii Elena Rădulescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate potrivit jurisprudenţei Curţii. Totodată, arată că motivul de neconstituţionalitate invocat de către autori nu priveşte textele de lege criticate, ca atare, ci interpretarea şi aplicarea acestora, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Ion Florescu şi Magdalena Florescu într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.Prin Încheierea din 25 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.053/219/2008, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Maria Roman într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 480 din Codul civil dă posibilitatea unor persoane al căror titlu a fost desfiinţat, în conformitate cu Decretul nr. 92/1950, de a-şi redobândi proprietatea, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a exista o protecţie a unui drept subiectiv al persoanei îndreptăţite, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este necesar ca bunul să se afle în patrimoniul persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscută acesteia printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unei măsuri legislative de restituire, concretizând, în patrimoniul părţii, existenţa unei speranţe legitime de redobândire a bunului în materialitatea sa. În acest sens, fac referire la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Constandache contra României, 11 iunie 2002. Arată că pierderea proprietăţii, dobândite în baza unui titlu valabil, fără a se constata nevalabilitatea acestuia, echivalează cu o expropriere, dincolo de limitele permise de Constituţie şi presupune încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, reglementat ca drept fundamental de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. Totodată, susţin că prevederile art. 480 din Codul civil nu îndeplinesc cele patru criterii de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor, criterii ce constituie tot atâtea garanţii ale dreptului oricărui cetăţean la un proces echitabil. În acest sens, fac referire la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, şi Rotaru contra României, 2000.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Judecătoria Dej consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480 şi 481 din Codul civil, având următorul conţinut:– Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";– Art. 481 din Codul civil: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire."Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2) privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (2), (3) şi (7) care stabilesc garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi condiţiile exproprierii, respectiv pentru o cauză publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Totodată, invocă contrarietatea textelor de lege criticate faţă de dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7 care reglementează principiul "nicio pedeapsă fără lege", din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 480 din Codul civil s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 323 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real – usus, fructus şi abusus – cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleaşi considerente, se constată că textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut în Decizia nr. 399 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 7 aprilie 2009, că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituţional în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale la care România este parte, invocate de către autori, nu au incidenţă în prezenta cauză.Faţă de susţinerile autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constată că aceeaşi instanţă europeană a statuat, de exemplu prin hotărârea pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. Totodată, în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, 2007, instanţa europeană a amintit că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, 1993, şi Cantoni contra Franţei, 1996). Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Florescu şi Magdalena Florescu în Dosarul nr. 25.283/299/2006 (nr. 126/2009) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Maria Roman în Dosarul nr. 1.053/219/2008 al Judecătoriei Dej.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește