DECIZIE nr. 1.645 din 16 decembrie 2010

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 44 din 18 ianuarie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 194 12/12/2002
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 194 12/12/2002 ART. 51
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 782 16/06/2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Wang în Dosarul nr. 10.050/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.268D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.269D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicată de Wang Tingting în Dosarul nr. 10.051/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.269D/2010 la Dosarul nr. 1.268D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicită, prin intermediul interpretului, admiterea excepţiei, susţinând că prevederile legale criticate nu sunt suficient de clare. Precizează că, din cauza unor întârzieri minime în depunerea documentelor necesare pentru prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrări a emis decizii de returnare a acestora, deşi ar fi trebuit să îi sancţioneze doar cu amendă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, apreciind că autorii formulează critici referitoare la modalitatea de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 11 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 10.050/2/2009 şi nr. 10.051/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Wang şi Wang Tingting în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu cuprind prevederi care să reglementeze situaţii similare cu cea în care aceştia se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia lor, şi nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. În acest sens susţin că "legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înţelesului de şedere ilegală, ca motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de returnare, în condiţiile în care din actele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că în speţă este vorba doar de o întârziere, motivată, la prelungirea dreptului de şedere, sancţiunea aplicată fiind disproporţionat de mare faţă de fapta comisă". Mai susţin că refuzul de prelungire a dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale îl pune pe solicitant în situaţie de faliment şi de pierdere a investiţiilor realizate în România, ceea ce reprezintă o vătămare gravă a dreptului de proprietate.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în cea a instanţelor de drept comun. Observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textelor de lege, se solicită interpretarea acestora, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Consideră că se urmăreşte astfel interpretarea noţiunii de şedere ilegală şi, mai concret, interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legală a unei şederi peste termenul legal cu o perioadă de întârziere foarte scurtă. Apreciază că nu se pot reţine argumentele în sprijinul încălcării prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere.";– Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară se depun personal de către solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reşedinţă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, referitoare la protecţia şi garantarea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepţiei.Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea constată că autorii excepţiei îşi întemeiază criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situaţiei lor personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situaţia lor. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina însă astfel de susţineri, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a aceloraşi texte de lege, din perspectiva aceloraşi critici, prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, prilej cu care a respins ca inadmisibilă excepţia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Wang şi de Wang Tingting în dosarele nr. 10.050/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.051/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x